Regula nr 1:

Have fun and share! :).

vineri, 11 martie 2016

Buongiorno, buonasera, ciao!

God, pot să scriu romane despre tot ce îmi trece prin cap în ultima perioadă. Și nu, nu mă refer la facultate sau la viitorul profesional. Mă refer la mine, ca om, ca Diana. 
Mă refer la tine, ca om simplu, cu un tată, o mamă, înconjurat de prieteni. 
Mă refer la tine, om care se trezește dimineața cu ochii umflați, ochi care te ustură de la prea puține ore dormite. 
Mă refer la tine, om care aleargă după bani în fiecare zi, pentru că e mult de muncă, banii-s puțini și timpu' e scurt. 
Mă refer la tine, om care apare în visul meu în fiecare noapte, om cu a cărui față mă trezesc în minte în fiecare dimineață. 
Buongiorno, amigo! Ți-am lăsat un mesaj aseară, iar ai stat până târziu. Ai grijă de tine!
Buongiorno, amiga! Iar te-a făcut să plângi. O să-i rup capul. Vin la tine acum.
Buongiorno, zingaro mio! Am 3 apeluri de la tine, două mesaje și acum nu mai vorbim. Ești ocupat și cariera îți ocupă tot timpul, știu exact prin ce treci, dar ai grijă de tine, zingaro, mi-aș pierde sufletul dacă ai păți ceva. Nu te mai crede capo di tutti capi, că nu poți să faci totul de unul singur în viață.
Ciao, fratelli e sorelle! Sper să ne vedem cu bine, că la telefon toată lumea e în regulă. 

Și gândurile mi-au fugit din minte când mi-ai dat mesaj...


joi, 10 aprilie 2014

Facebook si pagini de cacao

Ma rog, nu chiar de cacao. Dar varsta minima pentru Facebook este de 13 ani, si totusi, copii de 11-12 ani doresc sa devina admini/admine pe pagini in care se posteaza poze legate de scoala, dragoste, bautura, alte chestii despre care ar trebui sa afle peste cativa ani si se posteaza de asemenea si povesti, in descrierile unor poze.

E patetic. E groaznic ca vezi ca parintii acestor fete le permit sa petreaca atata timp in mediul online la varsta lor, mai ales pentru ca sunt fete, si la varsta pe care o au...

Voiam doar sa imi vars un pic nervii pentru ca sunt de parere ca tara asta ajunge din ce in ce mai depravata si lipsita de moralitate.

Va pup,
Dianna

marți, 11 februarie 2014

Despre diacritice

Degeaba am fost în sesiune că tot prin online am umblat și tot bloguri am citit. 

Însă, observ din ce în ce mai mult (atât pe ”faimoasele” site-uri care își fac reclamă pe Facebook și postează ORICE chestie pe care o găsesc, cât și pe bloguri) că cei care redactează articolele încep prin a scrie ordonat, corect gramatical și... CU DIACRITICE. Dar asta se întâmplă doar în primele 3-4 rânduri ale unui articol, cât să se obișnuiască cititorul și să vadă că treaba e serioasă... 

După acele câteva rânduri, însă, apar greșeli imense de scriere din care se evidențiază adevărata ”valoare” a autorului. Cuvinte scrise fără noimă, fără acorduri, cu litere lipsă și ... fără diacritice. Păi, în momentul în care te lauzi că tu reprezinți nu știu ce mare tabloid de la noi din țară, cum îți poți permite să lași în presa online asemenea articole, pe care ți le poate citi o lume întreagă? Cum poți să permiți unui așa numit jurnalist să publice un asemenea articol. Atât de serioase sunt tabloidele la noi.

Revenind la subiect, nervozitatea mea se datorează diacriticelor. De ce? Pentru că, trăind în România, vorbind românește, mi se pare normal să și scriu românește- nu romaneste. Înțelegeți diferența? Chiar dacă se mai întâmplă, în grabă, să nu observi un ș sau un ț, ideea e că în mare trebuie ca articolul să fie și el redactat în limba română, că doar acum nu o să ne renegăm și limba!

Aș vrea să nu mai văd, chiar și pe Facebook, postări de genul: ”vne creva pan' afr?” Fraților, nu sunteți handicapați, aveți toate tastele acolo! Pe tastatură; serios!!! 

În fine, despre ”k” și alte ”abrevieri” o să vorbesc în altă zi, pentru că deja nu știu ce aș mai putea să fac în afară de aceste sfaturi în online. 

Vă pup și vă las o melodie mișto: