Regula nr 1:

Have fun and share! :).

joi, 31 decembrie 2009

Mulţumiri ...

Mulţumesc :
×Raluca
×Mădă
×Alex din Piteşti
×Vlad
×Alex
×Ionuţ M
×Laura
×Lavinia
×Andrei G
×Andrei R
×Alin
×Alex R.
×Victor
×Andreea R.
×Mădălina A.
×Annie
×VladutsSs
×Dany
×Ioana
×Irina
×Luana
×Marius
×Ioana
×Claudiu
×Costin
×Cristi
×Cristi(Miga)
×Eddy
×The Doctor
×ZetArt
×Paras
×Alexandra
×Andreea
×Eliza
×Ionuţ Dobrin
×Alex G.

Mulţumesc pentru că în anul 2009 mi-aţi adus cel puţin un zâmbet pe buze, fiecare:)
Mulţumesc şi celor pe care nu i-am menţionat pentru că i-am uitat.
Mulţumesc şi celor ce imi citesc blogul şi îl şi dau mai departe .
Mulţumesc !

luni, 28 decembrie 2009

Episodul 44: Bodega de la colt ?!

Am intrat in casa. Era goala.. Probabil tata fusese aici ca sa ia lucrurile ei.. sau poate ca nici nu stia ca cea care i-a dat viata a murit..

Mama ce- face? Mi-e dor de ea.. Nu mai stiu nimic de ea de cand am invitat-o la nunta lui Andrei, adica de mai bine de un an.. Destul de aiurea, nu ? Asta zic si eu, dar daca ne-a uitat este problema ei. Nu cre dca mai e vreo poza cu ea in casa. Nici nu merita...

Mihai era speriat... Nu mai fusese niciodata acolo, dar i-am spus ca nu e nimeni, ca nu are de ce sa ii fie teamasi pana la urma si-a facut curaj si a intrat in casa.. Nu mi-a zis inca de ce, dar cred ca spiritul bunicii era acolo si s-a bucurat sa-si vada stranepotul.. Mihai s-a speriat. A fugit repede in masina. Am iesit dupa el, am incuiat usile si am plecat..

Imi pare tare rau ca nu o sa o mai vad niciodata pe bunica..

In seara aia am dormit la un hotel din Orsova, iar urmatoarele zile am fost prin muntii Apuseni si am vizitat cateva pesteri din acea zona, foarte frumoase...

Mini-vacanta a durat doua saptamani.

Cand am ajuns inapoi acasa nu imi mai recunosteam restaurantul..Parca fusesem plecata 5 luni, nu doua saptamani...

-Tata, ce-ai facut cu restaurantul meu ?

-Pai eu nu am facut nimic, Ioana. Pur si simplu clientii au transformat restaurantul in ceea ce vezi tu acum.Nu e vina mea ca s-a intamplat asta...

-Bine, dar totusi... Am fost plecata numai doua saptamani.. M-e greu sa cred ca a venit totul de la sine..

-Pai chiar asa s-a intamplat.. Asta e.. Dar afacerea merge ca si inainte, deci asta nu e o problema.. Nu ?

-Pai.. cred ca e ok..Sa vedem..

Cu toate ca ceea ce zisese tata in legatura cu clientii era destul de credibil, nu puteam sa cred ca restaurantul meu, in care faceam eu mancarea si in care ma ocupam de tot, a ajuns o bodega..Dar asta devenise, asa ca, “ Ca la mama acasa“ a devenit “Bodega de la colt”.

Leapsa :)

Cat e ceasul?
01:52
Numele tau este?
Diana
Porecla?
Scorpia de la 9F
Ai tatuaje?
nu

Culoarea ochilor?
caprui
Locul in care te-ai nascut?
Bucuresti
Mancare favorita?
cartofi prajiti
Ai fost vreodata in USA?
e criza, stii?
Ai infasurat vreodata pe cineva cu hartie igienica?
nu
Ai iubit pe cineva atat de mult incat sa-ti vina sa plangi?
da
Ai fost implicat in vreun accident de masina?
nu mai stiu
Crutoane sau bacon?
bacon
Zi favorita din saptamana?
sambata seara,
Resturant favorit?
:-? pass
Ce sport iti place sa urmaresti?
inot :-?
Bautura favorita?
pepsi

Inghetata favorita?
cea de ciocolata...

Walt Disney sau Warner Bros?
Walt Disney, logic
Restaurant fast food favorit?
Mc
Ce culoare are dormitorul vostru?
albastru
De cate ori ai copiat la vreun examen?
la examene niciodata ,la teste... :-
In care magazin ai fi cheltuit toti bani de pe card?
in Base
Ce faci de obicei cand te plictisesti?
ascult muzica.. scriu J
La ce ora mergi la culcare?
seara? Pe la 3-4 :-?
Cine o sa raspunda prima/primul la leapsa asta?
conteaza?
Ce program tv nu pierzi niciodata?
nu prea ma uit la tv..
Ultima persoana cu care ai luat masa la restaurant?
habar-nam..

Ce asculti in momentul asta?
nane-relautro (RelaXo)

Care e culoarea preferata?
galben
Mare sau lac?
mare .
Cate tatuaje ai?
unu,. momentan
Ai ramas vreodata fara benzina la masina?
da
Ce preferi pisica sau catel?
cainii .
Ce anotimp preferi: vara sau iarna?
vara
Esti solo?
da
Esti indragostita de cineva?
.. da
Cit e ceasul?
02.03

Mi-am petrecut cea mai frumoasa vacanta in … parc

Cel mai de pret lucru pe care il am este … tweety ? :))

Imi bate inima tare atunci cand... pass
Cand sunt suparata, intotdeauna… dau muzica la maxim :)

Cand ma indragostesc… O duc pana la obsesie . Sunt adepta relatiilor de lunga durata, nu-mi place sa insel .. Si pun destul de mult suflet incat sa plang pentru persoana respectiva . [by marmo]
Cea mai fericita am fost atunci cand… nu stiu... :)) cand am urcat pe UMF hardy 2 cu jenti ALEX Rims :X? :)) glumeam.. pass.
Nu spun nicioata NU propunerii de a... manca ciocolata .
Prietenii spun despre mine ca sunt … nebuna

Daca ziua de maine n-ar mai exista, azi as… face ceea ce nu am avut curajul sa fac pana acum.
Cel mai tare ma enervez atunci cand… cineva ma contrazice cand stiu ca eu am dreptate.
Am emotii atunci cand trebuie sa… fac ceva iesit din comun.
Cel mai mult ma mandresc cu… blogu’ meu :))
Cel mai frumos cadou pe care l-am primit a fost… :-??
Nu as renunta niciodata la… ciocolata si covoru’ meu cu tweety pe care stau cand scriu(pentru blog) :))
Cel mai bun prieten este... eul meu :-?
O zi este perfecta atunci cand…
rad pana lesin.

1) luati o carte cea mai la indemana, deschideti la pagina 18 si scrieti aici randul al 4-lea - „spuse a doua zi dimineata domnul cu vesta alba (...)”

2) Fara sa verificati cat e ora – 02:17
3) verificati – 02:16
4)cum sunteti imbracat?- tricou si pantaloni

5)inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati? – true blood

6)ce zgomot ati auzit in afara de al calculatorului? – televizoru’ din bucatarie

7)cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva? – am fost la Laser Tag :-?

8)ati visat ieri noapte ? - da
9) cand ati ras ultima data? - acum 2 minute?

10)ce aveti pe pereti incaperii unde sunteti? Harta Romaniei, niste poze si cam atat
11)Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara? – mi-as lua un Trek Scratch 7 si niste haine, probabil

12)Care este ultimul fim pe care l-ati vazut?- Camp Rock, pe Disney Channel.. pt a3a oara, cred

13) ati vazut ceva neobisnuit azi ? – nu

14)Ce parere aveti despre acest chestionar? – e marfa, mai scap de plictiseala

15)Spuneti-ne ceva ce nu stim inca – mi-e dor de vara 2009

16)Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fata ? Alexia Maria-Ioana

17) Care ar fi prenumlele copilului dvs. daca ar fi baiat? - Andrei .
18)V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate ? – nu
19)Ce ati dori ca Dumnezeu sa va spuna cand intrati pe portile raiului ? – „Te mai las vreo luna in lumea celor vii ca sa-ti indrepti greselile.”
20)Daca ati putea schimba ceva in lume in afara de politica, ce ati schimba? – lumea

21)Va place sa dansati?- da

22)George Bush ? – Nurofen de raceala si gripa
23)care a fost ultima chestie pe care ati vazut-o la televizor? – o reclama... probabil

miercuri, 23 decembrie 2009

Episodul 43: Bunica...

Am ajuns. Totul era neschimbat.. Era exact ca acum 20 de ani. Aceasi strada, aceasi casa.
Strada pe care statea bunica era departe de soseaua principala, departe de Dunare, dar era frumos. Tin minte ca mergeam in fiecare zi la Dunare sa ma joc cu alti copii de-o seama cu mine.. de care nu mai stiu nimic de atunci..
Imi pare rau ca nimeni nu se ocupa de dezvoltarea acestui minunat oras, Orsova. Politicienii se gandesc de unde sa mai fure bani, in loc sa investeasca si sa scoata dublu din turism.. de exemplu, in zona Orsovei sunt multe de vazut, dar pe nimeni nu intereseaza, iar orsovenii nu au puterea de a schimba ceva...
Imi aminteam perfect ca bunica locuia intr-o casa micuta, modesta, de la capatul strazii.
Ne apropiam de capatul strazii.
Era bunica. Eram sigura. O batrana care statea pe un scaun, langa poarta, crosetand ceva.
Am oprit masina langa batrana. L-am lasat pe Mihai in masina si eu am coborat sa vad daca e bunica.
-Saru' mana, mamaie!
-Sa traiesti, maica! Ce cauti?
-Stiti cumva daca pe strada asta locuieste Enache Ana? E batrana acum..
-Maica.. Ana a murit acum 2 ani.
-Ce zici mamaie? Cum asa?
-Da, maica. Acu' 2 ani a murit. Era bolnava, saraca... Suferea cu inima. Au lasat-o toti singura...
-Asa e, mamaie.. Asa e..Si cine sta acum la ea acasa?
-Pai famailia ei e la Bucuresti, da' ea a lasat mostenire la nepoata si la nepot.A auzit ca are si un stranepot, da' nu l-a vazut niciodata.
-Si unde e casa in care statea? Sta cineva acum?
-E casa asta, maica. Nu mai sta nimeni aici de cand a murit baba.
-Si pot sa intru?
-Da' cine esti matale?
-Nepoata ei.. Enache Maria-Ioana.
-Bine maica, du-te, du-te...
Mihai a iesit din masina si a venit dupa mine.
Tremuram.
Simteam lacrimile cum curgeau pe obraji...

Episodul 42: Vacanta de toamna

Restaurantul pe care l-am deschis, “Ca la mama acasa”, atragea din ce in ce mai multi clienti, din toate clasele sociale, de la oameni la costum care veneau pentru a sarbatori ceva sau pentru a manca o mancare buna, pana la oameni cu o situatie financiara mai proasta, care isi inecau amarul la una din mesele restaurantului.

Afacerea mergea ca pe roate, dar in ultimul timp l-am cam neglijat pe Mihai, asa ca pe la jumatatea lunii octombrie am plecat cu el la munte. Pe 18 octombrie implinea varsta de 12 ani, asa ca, cu ocazia asta am "scapat" de cadoul de ziua lui.

L-am lasat pe tata sa se ocupe de restaurant, dar am chemat si cativa prieteni cu care am ramas in relatii buna inca de la facultate(adica de mai bine de 12 ani) ca sa il ajute: John, Cata, Raluca, Vio, Eliza, etc.

Am decis sa mergem la Ramnicu-Valcea pentru ca este o zona frumoasa, linistita, iar peisajele te fac sa uiti ca esti inca pe teritoriul Romaniei.

"Mini-vacanta de toamna" a durat putin mai mult decat trebuia pentru ca am trecut prin Orsova, pe la bunica mea, adica strabunica lui Mihai. Nu mai fusesem la ea de mai bine de 20 de ani.. Nici nu mai eram sigura ca o sa gasesc strada, casa.. Ma intreb daca o sa o recunosc.. Daca nu mai traieste? Doamne fereste!

Intre timp, tata transforma restaurantul meu intr-o bodega.. da.. "Bodega" e cuvantul potrivit.. Toti cei care aveau probleme veneau la "Ca la mama acasa" ca sa vindece rani sau sa uite anumite intamplari la una din mesele restaurantului, in timp ce din ce in ce mai putini "oameni la costum" treceau pragul restaturantului.

Din toate cele peste 50 de feluri de mancare, au ramas vreo 10. In schimb, meniul a fost incarcat cu bautura: vin, whisky, sampanie, vodka, gin, bere.. De toate, pentru toate buzunarele.

Desi numarul clientilor nu mai era in crestere, "Ca la mama acasa" si-a facut clienti fideli, care mergeau in fiecare zi la o masa pe care o rezervau din timp.. Cand Vio a vazut ca aproape jumatate din clienti vin de cel putin 3 ori pe saptamana, s-a gandit sa faca un fel de "card de fidelitate". Cei care isi faceau acest card beneficiau de reducere 5% si primeau puncte in functie de ceea ce comandau. Cardul costa 30 de lei, dar merita.. Pentru ca, daca cineva care avea card comanda o portie de cartofi preagiti si doua beri( total: 9 lei), platea doar 8.55 si primea 3 puncte pt cartofi si 10 pct pentru cele doua beri.Cu un total de 13 puncte , acesta putea sa isi comande o a treia bere pe puncte, deoarece un produs valora dublul punctelor primite(adica 10 pucte). Atasat de card era un mic calendar care ramanea in incinta restaurantului, pe care erau marcate zilele in care persoana care detinea cardul comanda ceva.

Pentru a atrage clienti, Raluca s-a gandit la promotii saptamanale si la meniuri(pentru posesorii de carduri). Cei care aveau card primeau 25 de puncte la un meniu de peste 25 de lei cumparat, ceea ce se intampla foarte des, avand in vedere faptul ca meniul "Medium P", care avea 4 beri, 2 portii de cartofi prajiti si o pizza medie, costa 28 de lei.

Am ajuns in Orsova.. Pulsul imi crestea cu fiecare bloc pe langa care treceam ca sa ajungem pe strada bunicii...

duminică, 22 noiembrie 2009

Daca eram :

*Daca eram o luna, as fi fost... august.
* Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost... joi.
* Daca eram o parte a zilei, as fi fost... noapte.
* Daca eram un animal marin, as fi fost... coral.
* Daca eram o directie, as fi fost... centrul.
* Daca eram o virtute, as fi fost... speranta.
* Daca eram o personalitate istorica, as fi fost... Cristofor Columb
* Daca eram o planeta, as fi fost... Pluto.
* Daca eram un lichid, as fi fost... Coca Cola.
* Daca eram o piatra, as fi fost... jad.
* Daca eram o pasare, as fi fost... vultur.
* Daca eram o planta, as fi fost... trandafir salbatic..
* Daca eram un tip de vreme, as fi fost... rece.
* Daca eram un instrument muzical, as fi fost... o chitara.
* Daca eram o emotie, as fi fost... euforie.
* Daca eram un sunet, as fi fost... tacerea.
* Daca eram un element, as fi fost... apa.
* Daca eram un cantec, as fi fost... „noi in anu 2000”.
* Daca eram un film, as fi fost... Knowing.
* Daca eram un serial, as fi fost... Wizzards of Waverly Place .
* Daca eram o carte, as fi fost... Brida.
* Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost... Maria-Ioana.
* Daca eram un fel de mancare, as fi fost... un cartof prajit .
* Daca eram un oras, as fi fost... Miami.
* Daca eram un gust, as fi fost...dulce.
* Daca eram o aroma, as fi fost... aroma de cafea.
* Daca eram o culoare, as fi fost.. galben..
* Daca eram un material, as fi fost... dantela.
* Daca eram un cuvant, as fi fost... „gen”.
* Daca eram o parte a corpului, as fi fost abdomen.
* Daca eram o expresie a fetei, as fi fost.. fara expresie.
* Daca eram o materie de scoala, as fi fost... artele plastice.
* Daca era un personaj de desene animate, as fi fost... Jerry .
* Daca eram o forma, as fi fost... hexagon.
* Daca eram un numar as fi fost...27.
* Daca eram un mijloc de transport, as fi fost... masina.
* Daca eram o haina, as fi fost... costum de baie.

# Ziua cea mai frumoasa: in care seara am ce povesti..
# Cel mai mare obstacol: timiditatea.
# Cea mai mare greseala: timiditatea.
# Radacina tuturor relelor: eu.
# Distractia cea mai placuta: cat timp sunt cu ai mei ma distrez.
# Cea mai mare infrangere: am fost invinsa de sentimente.
# Cei mai buni profesori: diriga(liceu), teachu’(cosbuc),m. Iancu(cosbuc), m. Nita(liceu), f. Corban (liceu), Martonfi(cosbuc), diriga(cosbuc).. etc

# Prima necesitate: sa ma gasesc pe mine.
# Ceea ce te face cel mai fericit: prietenii..
# Cel mai mare mister: eu.
# Persoana cea mai periculoasa: constiinta.
# Cel mai rau sentiment: singuratatea.
# Cel mai bun cadou: sinceritate si incredere, nu cer lucruri materiale.. .
# Lucrul cel mai de valoare: sentimentele .
# Calea cea mai rapida: metrou’ :)) .
# Sentimentul cel mai placut: euforia ?! ca sa nu-i zic altfel :))
# O protectie efectiva: mintea .
# Cel mai bun remediu: muzica.
# Forta cea mai puternica: forta dintre + si - , ying si yang ...
# Persoanele cele mai necesare: lasa asta
# Lucrul cel mai placut dintre toate: sa rad :)

marți, 27 octombrie 2009

Episodul 41: Jobul

Pentru ca aseara il mintisem pe Mihai ca am fost plecata pentru ca am inceput sa-mi caut de lucru, m-am gandit ca nu ar fi rau sa imi gasesc un loc stabil de munca si sa o iau de la capat, sa ma asez si eu la casa mea …

Asa ca mi-am facut cont-uri pe mai multe site-uri care ofera joburi si am aplicat la mai multe joburi de fotograf, educator, meditator, baby sitter si traducator , in speranta ca voi primi mail de la cel putin o companie.

Dar nu am primit.

Asa ca am inceput sa caut de lucru mergand pe la magazine si incercand sa ma angajez, chiar si ca vanzatoare.Macar sa ii pot oferi lui Mihai lucrurile pe care orice copil de varsta lui si le doreste.

Am gasit cateva magazine mici, dar cu un salariu de 600-700 lei nu ii puteam oferi lui Mihai ceea ce avea nevoie sau ceea ce isi dorea.

Asa ca am decis sa incep o afacere de familie.

Si banii pe care ii mai aveam de cand am fost la mama au fost un prim pas in deschiderea afacerii. M-am gandit destul de mult la ce obiect de activitate sa aleg si pana la urma am ajuns la un acord cu tata, Ana si Andrei ca cel mai bine ar fi sa deschidem un restaurant unde familiile sa vina sa ia micul dejun, pranzul si cina. Mancare gatita, nu fast-food-urile cu care ne-am obisnuit.

Tata avea ceva bani pusi de-o-parte , nu multi, dar orice contributie era importanta pentru a putea sa cumpar un teren in Bucuresti sau in imprejurimi unde sa imi construiesc restaurantul.

La inceput parea o locatie ciudata, dar care s-a dovedit a fi foarte buna : centura Bucurestiului. Pe acolo trec zilnic foarte multe TIR-uri si oameni care au serviciul in diferite parti ale orasului si un restaurant in acea zona in care ei puteau manca o supa calda sau cartofi prajiti, salate etc putea aduce in casa banii de care aveam nevoie eu si Mihai.

Ca sa incep o asemenea afacere avea nevoie de multi bani , aproximativ 250.000 €, iar eu aveam nu mai mult de 8.700 de dolari americani, care atunci insemnau cam 8.000 de euro. Aveam foarte putini bani, si cum nu aveam de unde sa fac rost de atatia bani am facut un imprumut la banca pe numele lui Andrei, pentru ca el avea cel mai mare salariu si am putut obtine toti banii de care am avut nevoie.

Avand banii, m-am pus pe treaba. Tata a avut grija ca muncitorii sa isi faca treaba bine, si dupa 5 luni de munca si de autorizatii, contracte si asa mai departe am reusit sa construiesc restaurantul.. Nu era ceva mare, dar putea aduce profit.

marți, 11 august 2009

episodul 34 : Just married ... part 1 / In fata legii

29 iunie 2004.Ora 8:30 .Ana si Andrei mergeau grabiti catre starea civila pentru a se programa si a se casatori mai curand posibil.Au asteptat 12 ani si nu mai pot astepta o luna , maxim . In fine … idea este ca au ajuns acolo pe la 8:45 si au intrat la secretariat ca sa vorbeasca cu secretara care se ocupa de programari [J].
Cand au intrat acolo , au vazut tipul acela de camera moderna, tinereasca :mobila din lemn de nuc , formata dintr-un birou pentru calculator ce avea langa el o etajera cu 4-5 rafturi si cateva sertare pentru documente mai importante , o masuta pe care stateau o sticla cu apa si cateva pahare cu apa si , in stanga usii , se afla un dulap mare , cam cat usa, care avea 20 de sertare .In acel dulap se aflau toate dosarele celor ce s.au casatorit legal in sectorul 3 in ultimii 20 de ani . O femeie cu un caracter impunator , cu o pivire infricosatoare , dar calda in acelasi timp , imbracata intr-o camasa alba , simpla si o fusta cu talie inalta , pana la genunchi , cam asa arata femeia din spatele biroului . Parul prins intr-un
coc frumos aranjat , manichiura perfecta , oja rosie ce dadea impresia ca femeia are 2 joburi : secretara si model … dar era o femeie simpla , in varsta de 28 de ani , care avea sa devina o persoana importanta in viata celor 2 “porumbei".

“Buna ziua , suntem Vasilescu Ana si Enache Andrei si am dori san e casatorim cat mai curand posibil , va rog “
“Buna ziua , asta spun toate cuplurile care vin sa se casatoreasca aici .. si dupa cativa ani divorteaza … “
”Noi nu suntem asa , sa stiti .. suntem impreuna de 12 ani jumatate si acum trebuie sa grabim nunta pentru ca tocmai am nascut”
“Sa va traiasca. Deci eu va pot programa si maine dimineata daca vreti , dar trebuie sa aveti d , si copii dupa actele de ident
itate si certificatele de nastere … “
”Pfff, analizele ?”
”Da, si sa fie toate puse intr-un dosar plic : analizele tale si ale lui Andrei , copie dupa certificatul de nastere al tau si al lui Andrei si copie dupa buletine.
"Aoleu , atunci cand ne.ati putea programa ca sa putem sa mergem sa facem toate analizele ? "
"Pai , vinerea viitoare e
ok ? Analizele vor fi gata cam intr-o saptamana , maxim o saptamana jumatate ..."
"Ok , atunci asa ramane"
"Deci familia Enache - Ana si Andrei , vineri , 2 iulie , ora 09.30 "
"Da"
"Semnati aici , va rog"
Au semnat si au plecat spre casa . Maine dimineata trebuiau sa se trezeasca devreme pentru a merge sa isi faca analizele ...
Au ajuns acasa si s-au jucat putin cu Cassandra , apoi au lasat.o in grija mea si a lui Mihai , in timp ce ei au p
lecat la doctorul de familie pentru a se programa la analize.
S-au intors exact la timp pentru c
a eu si Ana sa mergem sa ne cautam haine pentru nunta , iar baietii ramaneau acasa sa aibe grija de Anda , pana ajungeam eu , iar Andrei mergea in Mall impreuna cu Mihai , ca sa.si cumpere si ei costume . Mare incurcatura a mai fost atunci , dar cineva trebuia sa aibe grija de micuta domnisoara.
Impreuna cu Ana ne-am plimbat prin toate magazinele din Mall ca sa cautam niste rochite dragute , sim
ple si elegante pentru noi . Am stat cred ca in jur de 3-4 ore sa cautam , am ales cateva modele mai interesante , dar ne-am intors acasa fara nimic , pentru ca voiam sa vedem si alte modele de rochii , ceea ce inseamna ca urmatoarea zi trebuia sa mergem prin zona Unirii , sa cautam si pe acolo.
Baietii in schimb , si-au gasit cate 2 costume fiecare , simple si elegante , unul pentru cununia civila , si altul pentru nunta de la Biserica.
Pe seara , cand ne-am strans toti in jurul mesei , l-am rugat pe Mihai sa stea cu Anda , iar noi am facut lista de in
vitati ... Nu era o lista mare , erau maxim 50 de persoane , dar acele persoane erau foarte importante pentru cei doi ... Sarcina mea a fost sa o sun pe mama si sa o invit la nunta . Andrei nu stia ca eu angajasem un detectiv pentru a-l gasi pe tata , deci nu puteam sa-i spun ca e posibil ca tata sa vina la nunta sa . Am sunat-o pe mama ...
"Alo , mama ? Sunt Ioana "
"Buna mama , ce faci ? Sunteti bine ? "
"Da mama , suntem bine , sanatosi . Ana a nascut o fetita , Cassandra , si acum vor sa se casatoreasca ... Si cum ei sunt ocupati cu pregatirile , m-au rugat pe mine sa te invit la nunta lor . Poti veni ? Te r
og ... "
"Nu pot , nu-mi
pot lasa casa abandonata pentru aproape o luna , daca nu mai bine , nu pot pleca de aici "
"Mama ... Este fiul tau . Se casatoreste ! "
"Nu este fiul meu , este fiul meu adoptat . Nu e sange din sangele meu . "
"Dar il iubesti ca pe propriul tau fiu ... "
"Serios ? Poate il urasc ca pe propria mea fiica ..."
"Poftim ? Mama ... tocmai mi-ai spus in fata ca ma urasti ...De ce ? Ce ti-am facut ? Cum poti fii atat de rea ?!"
"M-ai mintit Ioana , ne-ai mintit pe toti ... "
"Mama ... Cu ce v-am mintit ?! Nu este adevarat "
"Eu am plecat , iar voi l-a
ti lasat de izbeliste pe tatal vostru , iar mie la telefon imi spuneati ca este bine , ca este plecat in deplasari cu serviciul .Amandoi m-ati mintit !"
"Nu te-am mintit in totalitate mama ... Preferai sa-ti spunem ca tata a plecat si ca a vandut apartamentul vostru si ca nu
mai stim de el de 7 ani ? "
"Cum ? 7 ani ? Pai unde e ? Stii ca este bolnav , ai cautat la morga ?"
"Cand a plecat , ne-a spus ca se muta la tara . Am crezut ca o sa ne viziteze , dar nu ... Am fost de curand la adresa pe care ne-a lasat-o , dar am aflat ca nu mai locuia acolo de 2 ani ... "
"Este tatal tau , Ioana ! Cat de rai puteti fii ... "
"Noi nu suntem rai , el este cel care ne-a abandonat ... "
"O sa vi
n la nunta lui Andrei , dar o sa vin ca sa-l caut pe Vlad , nu o sa vin pentru voi . Si o sa stau la un hotel , nu sub acelasi acoperis cu voi ! Railor , nu aveti pic de mila pentru cel ce v-a hranit "

call duration : 00:04:17

- Andrei ...
- Da sorme
o , zi , ai vorbit cu mama ?
- Da... vino putin in sufragerie ...
- Asa , zi , ce a zis ?Vine?
- Da , vine ...
- Ce ma bucur , abia astept sa o vad ! Am atatea sa ii spun ...
- ... dar vine ca sa-l caute pe tata si a zis ca o sa stea la un hotel pana il gaseste ...
- Poftim ? Cum adica sa stea la hotel ?! Sa-l caute pe Vlad ? De ce ? Ne-a lasat singuri ... Daca nu erai tu cu apartamentul asta ramaneam pe strazi , la mintea lui .
- A zis ca suntem rai
si ca nu avem pic de mila , ca stiam ca este blonav si ca d-aia nu vrea sa stea cu noi sub acelasi acoperis . Am incercat sa ii explic , dar mi-a inchis telefonul in nas , nici nu i-am zis cand are loc nunta .
- Aoleu , de ce ambii parinti ne-au intors spatele ?
- Nu stiu frate ... Asta e , acum avem viata noastra , pe care am cladit-o singuri , fara ajutorul lor ...
- Asa e ... Hai la somn , ca maine e o zi lunga ...
- Ok , noapte buna . Te iubesc !
Saptamana a trecut foarte repe
de , eu si Ana ne-am gasit rochiile mult cautate , analizele au fost gata la timp , totul a decurs conform planului .
Ziua cea mare a sosit ... Ana si Andrei erau foarte agitati , dar si extrem de fericiti in acelasi timp . Nasii lor , prieteni foarte vechi de-ai familiei , Andreea si Victor , au venit inca de la ora 7 acasa pentru a-i ajuta .
Au ajuns la starea civila pe muchie de cutit . Inca cateva minute si pierdeau randul ... Dar , bine ca nu s-a intamplat asa si ca a fost totul bine .
Am intrat in sala si , dup
a ce s-a citit un text despre familie si drepturile egale ale celor doi in cadrul acesteia , a 'venit' si intrebarea mult-asteptata :
- Domnule
Enache Andrei-Bogdan , de buna voie si nesilit de nimeni , luati in casatorie pe domnisoara Vasilescu Ana ?
- Da !
- Domnisoara Vasilescu Ana , de buna voie si nesilita de nimeni , luati in casatorie pe domnul Enache Andrei-Bogdan ?
- Da !
- Intrucat constat ca au fost indeplinite conditiile impuse de lege pentru incheierea casatoriei , va fac cunoscute ur
matoarele dispozitiuni din Codul Familiei :
● In Romania , statul ocroteste casatoria si familia . Familia are la baza casatoria liber-consimtita intre soti ;
● In relatiile dintre soti , precum si in exercitarea drepturilor fata de copii , barbatul si femeia au drepturi egale ;
● Drepturile parintesti se exercita numai in interesul copiilor ;
● Relatiile de familie se bazeaza pe prietenie si afectiune reciproca ;
● Sotii hotarasc , de comun acord , in tot ceea ce priveste casatoria .
- In urma consimtamantului dumneavoastra , liber exprimat , va declaram casatoriti . Va dorim casa de piatra si mult noroc .
Cei doi au semnat si au primit certificatul de casatorie , dupa care am stat cateva minute in curtea starii civile si am plecat spre casa , dupa ce toti invitatii si-au luat ramas-bun de la noi , asteptand casatoria de la Biserica si petrecerea de dupa aceea .
Seara insa , in timp ce Ana ii facea baie Cassadrei , Andrei statea in sufragerie , ganditor ...
- Ce s-a intamplat ? l-am intrebat usor speriata ...
- Mama nu a venit .
- Am vazut ... Imi pare rau , nu stiu ce e cu ea . Si cand am fost la ea s-a purtat ciudat , zicea ca este la o prietena , a stat vreo 2 zile acolo ... Chiar nu stiu ce se intampla cu ea ...
- Pff ... suntem singuri Ioana ...
- Tu nu esti singur , o ai pe Ana , o ai pe Anda ...
- Si tu il ai pe Mihai .
- Da , dar tu o ai si pe persoana pe care o iubesti alaturi ...
- Da , sunt foarte fericit . Ma duc sa vad ce face ...
- Ok.

miercuri, 15 iulie 2009

episodul 33: Together . Forever .

Andrei a spus ca va vorbi cu Ana despre casatorie, asa ca i-am lasat singuri si am plecat cu Mihai la cumparaturi.Intre timp , Andrei si Ana au avut o discutie interesanta , despre care Andrei mi-a povestit urmatoarea zi .
"Bebe,ce faci?Cum te simti?"
"Bine , pui ! Nu mi-ai mai zis 'bebe' de mult... de obicei imi zici asa cand vrei sa ma intrebi ceva sau sa discutam despre ceva anume..."
"Ce crezi ca as vrea sa te intreb ?"
"Nu stiu,nu-ti pot citi gandurile atat de exact ..."
"Aha , pai nu prea ai cum, iubire"
"Hahaha, ce sa zic.Te citesc mai bine ca oricine , sa stii"
"Stiu , si ma bucur, tocmai pentru ca ma cunosti atat de bine as vrea sa ... facem urmatorul pas in relatia noastra"
"...si anume?"
"Ehh,care crezi tu ca este urmatorul pas ? ...avand in vedere faptul ca suntem impreuna de mai bine de 10 ani ... "
"Saptamana viitoare se implinesc 12 ani si 4 luni..."
"Pai tocmai de asta... as vrea sa ne... casatorim "
"Poftim?Acum?"
"Da. Adica...nu acum , cand o sa o botezam pe Anda..zic si eu"
"Wai de mine , bebe , te ador!!!"
"Eu te iubesc si te ador de mai bine de 15 ani,stii asta"
"Da ! Dar eu te iubesc si mai mult !"
"Nu te cred .. Arata-mi!"
Si a urmat o seara romantica,de care nu cred ca au mai avut parte de cand s-a nascut Anda...Dupa vreo doua ore, cand eu si Mihai al meu am ajuns acasa,adica pe la 9,cei doi aveau parte de o cina romantica la lumina lumanarilor,asa ca am fugit in dormitorul nostru si am stat acolo pana pe la 10 jumate cand am fost siguri ca au plecat din sufragerie in camera lor. Am iesit din camera si , in timp ce Mihai a facut un dus , eu am strans vasele si lumanarile din sufragerie.In sfarsit pe la 12 jumate-1 am reusit sa adorm. Mihai dormea de mult...
M-a trezit Andrei urmatoarea dimineata ca sa imi povesteasca ce si cum ... in fine , nu prea au avut timp sa vorbeasca ca lumea , dar au ei timp sa vorbeasca , tocmai de aceea l-am sfatuit pe Andrei sa nu se grabeasca ,asa cum am facut eu ... Dar aici nu e deloc aceeasi poveste , pentru ca ei doi chiar se iubesc .. 12 ani jumate inseamna foarte mult, eu eram o copila pe atunci , aveam 21 de ani .. Mihai nici nu era pe lume atunci ... nici nu doream sa vina atat de repede... Dar a venit , si ma bucur nespus de mult...Abia astept sa se faca mare , sa ajunga cineva in viata.
In fine, in cepe din urma , Ana si Andrei au purtat o discutie lunga despre casatorie si ,asa cum era de asteptat , au decis sa se casatoreasca la botezul fiicei lor.Dar, au numai cateva zile la dispozitie pentru a face cununia civila , pentru ca Anda trebuia sa poarte un nume:Vasilescu(numele de familie al Anei) sau Enache.Ei s-au hotarat sa mearga la starea civila sa se programeze intr-o dimineata, cat de curand posibil.Sa vedem ce nasi o sa aibe..Sper sa aleaga niste persoane de incredere,nu ca nasii me de care nu mai stiu nimic de cand m-am casatorit cu Dragos , adica de mai bine de 10 ani.Nici nu stiu daca mai traiesc sau nu , nici macar nu cred ca ei stiu ca Dragos a murit.
Dar cum casatoria ce-i va lega pentru totdeauna pe Ana si pe Andreieste un motiv de bucurie , deci nu o sa stric momentul acesta frumos cu probleme pe care le-am avut inca din copilarie ...

sâmbătă, 11 iulie 2009

episodul 32 : pregatiri .

In ultimele 2 luni , Ana si Andrei se mutasera cu noi , deoarece Anei ii era destul de greu sa se descurce singura in timp ce Andrei era la servici . Asa ca , in apartamentul nostru cu 3 camere stateam eu , Mihai , Ana si Andrei .. si acum va locui cu noi si micuta Cassandra.
Ma simteam ciudat in acele momente ... mi-am amintit ca nu mai stiam nimic despre tata de mai bine de 7 ani ... nu mai locuia unde ne spusese noua ca s-a mutat ... ce sa-i spun mamei cand va suna ?... Eram speriata , ma simteam oarecum vinovata , nu stiu de ce ... Asa ca am sunat la politie .
"Buna ziua! Ma numesc Enache Maria-Ioana"
"Buna ziua! Cu ce va putem ajuta?"
"Tatal meu , Enache Vlad-Alexandru ... ne-am certat acum 7 ani si de atunci nu mai stiu nimic de el . De curand am fost la adresa unde stiam ca locuieste ,dar mi s-a spus ca s-a mutat de acolo acum mult timp , 2-3 ani ... As vrea sa il gasesc si de aceea am apelat la politie,pentru ca singura nu l-am putut gasi."
"Pai sa vedem ce putem face . Pentru inceput trebuie sa mergeti la sectia unde sunteti inregistrata si sa cereti un formular de date . Dupa ce il primiti mergeti acasa si il completati cu atentie .Va rugam sa nu lasati spatii libere . Acolo va trebui sa completati cu datele din buletinul dumneavoastra si alte cateva informatii .Dupa ce depuneti formularul la ghiseu , un agent de politie va face tot ce poate pentru a va gasi tatal . "
"Va multumesc foarte mult !"
"Nu aveti pentru ce ... noi doar ne facem datoria! O zi buna si succes!"
"Multumesc frumos! La revedere!"
"La revedere!"
M-am imbracat si am fugit repede la politie ca sa iau un formular si sa il gasesc pe tata mai repede .



Am dus formularul impreuna cu cererea la sectie si am fost rugata sa astept vesti de la agentul de politie care se ocupa de cazul meu , Popescu Laura . Aveam incredere in ea , stiam ca il va gasi pe tata ... nu stiu de ce. Probabil parul lung, saten inchis , cu suvite verzi si bleu-marin , statura sa de femeie in politie , imbracata in civil , cu fusta pana la genunchi neagra , camasa alba , asortata contrastant cu o vesta neagra ce se potrivea de minune cu fusta , impreuna cu o geanta alba de piele , mare , in care se afla dosarul meu si sandalele cu toc de 7 cm care impuneau o figura serioasa pe fata Laurei , demna de o directoare de liceu sau facultate , toate acestea m-au facut sa am incredere in ea ... era genul de fata care as fi vrut eu sa fiu , dar parintii nu mi-au permis .
In timp ce cautarile lui tata incepusera deja , in secret , Ana si Andrei erau cel mai fericit cuplu pe care l-am intalnit vreodata . Dar nu erau casatoriti ... Si nu intelegeam de ce .. Asa ca intr-o dimineata , cand Mihai al meu era afara sa se joace si Ana era cu minunea ei in dormitor , l-am luat pe Andrei in bucatarie si am deschis acest subiect : casatoria.
"Da ,Ioana , de ce m-ai chemat ?"
"Vreau sa vorbesc cu tine despre casatorie ..."
"Wow , ce ciudat , chiar azi vorbeam cu Ana sa ne casatorim cand o sa o botezam pe asta mica"
"Hihi , deci o sa va casatoriti in curand...cam cand? Trebuie sa ne pregatim din timp daca facem 2 evenimente atat de importante in acelasi timp ... "
"Pai sa vedem ... nu stiu , ma gandeam sa facem pe la jumatatea lui iulie asa , pe 17,18 nu stiu sigur , tre' sa vorbesc cu Ana sa vedem ... "
"Pai da , o sa caut eu Biserica daca vreti , si tu te ocupi de restaurant , sau invers ..."
"Nu stiu , o sa vorbesc diseara cu ea si iti spun maine inainte sa plec la munca"
"Ok , ma duc sa-l chem pe Mihai ca e prea cald afara si nu vreau sa faca insolatie .Fugi la Ana!"
"Bine surioaro "
Ce bine ma simt , sunt matusa :X . Ma intreb ... daca acum sunt asa incantata , cum o sa fiu cand o sa fiu bunica ?

episodul 31: o noua viata.

Astazi e ziua cea mare , ziua in care Ana va aduce pe lume primul sau copil , si probabil singurul ... Ana a suferit un accident anul trecut din cauza caruia sansele ca ea sa poata da nastere unui copil erau minime. ... dar Dumnezeu i-a ascultat rugaciunile si i-a dat sansa de a fi mama .
Contractiile au inceput sa se simta inca de dimineata . Eu , impreuna cu Andrei si Mihai stateam in salonul in care a fost internata pentru a o face sa mai uite de durere pana venea doctorita . Era aproape ora pranzului cand doamna doctor a consultat-o si i-a spus ca in curand va sosi momentul mult-asteptat de orice mama . Asa ca l-am lasat pe Andrei impreuna cu iubita lui , iar eu am plecat pana la un magazin de langa spital cu Mihai . Baietelul meu , curios din fire , ma tot intreba de ce pe Ana o durea burta , nu intelegea . Eu i-am spus ca Cassandra vrea sa vina pe lume , dar nu poate de una singura ... doamna doctor trebuie sa o ajute. Nu stiu cat de bine a inteles , dar el este inca mic ... va avea timp ca sa afle ce si cum .
Pe la ora 1 , dupa-amiaza , eu si Mihai ne-am intors la spital , crezand ca micuta mea nepotica a venit pe lume , dar , Ana era de o ora si jumatate in sala de nasteri , chinuindu-se sa-i dea viata fetitei sale . Andrei daduse bani asistentelor si doctoritei ca sa poata sta alaturi de Ana , pentru ca era o fire foarte speriata si fratele meu nu voia sa li se intample ceva iubitei sau fiicei sale . Eu si Mihai asteptam nerabdatori sa o vedem pe micuta. Ma gandeam daca o sa semene cu Mihai al meu cand era mic . Era un ghemotoc , avea 50 de cm , si 3 kilograme . Dar niste plamani ... cred ca puteau fi folositit pe post de claxon . Stia tot blocul daca nu i-am dat sa manance la ora X ; incepea se tipe tare , sa fie sigur ca cineva il aude si ii da si lui sa manance .
Ora 14:15 . Andrei iese din sala de nasteri , transpirat si cu un zambet pe buze mai mare decat Casa Poporului .
"Gata? Putem sa le vedem ?"
"Inca nu , acum le face fisele si ce acte mai trebuiesc facute .. Ioana... SUNT TATA!! Nu pot sa cred ! Iti dai seama! Tata ... abia astept sa o aud strigandu-ma : tati , imi dai si mie bani de mall?"
"Haha... lasa ca si cu baietii e la fel . Stai sa mai treaca vreo 2 ani , sa vezi ce ma stoarce de bani si Mihai...:))" i-am spus eu , incurajandu-l asa , ca o sora , dupa care l-am luat in brate si l-am felicitat si i-am spus ca daca nu mai face minim 2 copii ma supar pe el :)).
Nu stiu cum , dar Mihai a ajuns in salonul in care o mutasera pe Ana , impreuna cu micuta ei domnisoara. Cand am ajuns eu si Andrei , Mihai statea pe pat langa proaspata mamica si se uita la chipul ei , la cat de bucuroasa era vazand-o ca isi tine in brate propriul copil ...
"Mami... asa fericita erai si tu cand m-ai tinut in brate prima oara ?"
"Dragule , eu eram si mai fericita , pentru ca tu esti singura amintire de la tatal tau."
I-am lasat pe cei 2 porumbei impreuna cu fetita lor si eu l-am luat pe domnisorul meu si am plecat spre casa , nu inainte de a ne opri la magazinele cu haine pentru copii ca sa-i cumparam Cassandrei niste costumase frumoase, pentru domnisoare dragute , asa ca ea .



vineri, 10 iulie 2009

episodul 30 : relatives...

Este vacanta , mijlocul lunii iunie , si cum Mihai si-a revenit i-am promis ca o sa il duc in vacanta unde vrea el .. Dar se pare ca nepotica mea , Cassandra , urma sa vina pe lume . Mihai nu intelegea foarte bine acest lucru important . El voia neparat sa plecam la mare pe 23 iunie . Dar Ana urma sa fie internata in spital pe 21 , deci nepotica mea trebuia sa se nasca in curand ...
"Mami , nu putem pleca la mare acum .Ana are nevoie de noi "
"Dar de ce mami, nu poate sa aibe grija singura de Anda(asa ii spunea el viitoarei sale veriosoare) ?"
"Nu , nu poate . Esti mare si trebuie sa intelegi lucru acesta ."
"Dar mi-ai promis!!!"
"Da , stiu ca ti-am promis , dar trebuie sa fim alaturi de familia noastra. Gandeste-te ca Ana , Andrei si tata , bunicul tau , sunt singurele rude la care putem apela cand avem nevoie de ajutor ... Celelalte rude sunt plecate prin diferite parti ale lumii sau nu prea tinem legatura cu ele. Stii asta prea bine Mihai."
"Unde sunt plecate ... ?"
"Pai dragule, stii ca familiile bunicilor tai au fost foarte numeroase , si inca sunt . Dar majoritatea au plecat ca sa devina cineva in viata si acolo au ramas , pentru ca fie si-au gasit jumatatea acolo , fie au murit acolo , in diferite colturi ale lumii"
"Pai cum asa mami ?"
"Da bebe , de exemplu , matusa mea Violeta,sora mamei mele , a plecat in urma cu 9 ani , inainte sa te nasti tu , cand avea 33 de ani , ca sa isi faca o cariera in Israel. Dar a murit acolo , cand tu aveai 2 ani jumate , la numai 35 de ani . Nu stiu de ce , mama nu mi-a spus nimic ... "
"Serios ? Eu nu o cunosc pe matusa Violeta..."
"Nu ai de unde sa o cunosti dragule. Vrei sa-ti povestesc despre rudele pe care ... nu le-ai intalnit ?"
"Da mami"
"Bine .. Mama mai avea 3 surori si 2 frati: Violeta, care era cu vreo 10 ani mai mica decat mama ;Laura, cu 3 ani mai mica ; Iuliana , cu 1 an mai mare ca mama ; Dumitru , cu 5 ani mai mic si Raul , cel mai mic , care e cam de varsta mea , cu vreo 3-4 ani diferenta intre noi.
Violeta a lasat in urma 3 baieti:Ionut(20),Andrei(19) si Vlad(16).Matusa mea , Laura,are parte tot de 3 copii, 2 baieti si o fata:Eugen(31-de.o seama cu mine),Antonio-Raul(12)si Claudia-Carmen(26).Iuliana are parte de 2 fete mari, inteligente si frumoase:Iulia-Andreea(21) si Alexandra Miruna(32).
Unchiul meu Dumitru s-a casatorit cu o araboaica refugiata din Egipt in Romania si au impreuna 2 fete: Karima(18) si Antonnia(11).Ei s-au mutat in Egipt inainte ca Antonnia sa vina pe lume , si de atunci nu mai stim nimic despre ei."
"Si unchiul Raul?"
"Unchiul Raul ,dragule , are 36 de ani si o fetita minunata,Georgiana-Ioana, in varsta de 12 ani.El a divortat de sotia lui acum un an si ceva , dar ,pentru ca fosta lui sotie a plecat in Turcia, Georgiana a ramas in grija lui."
"Uau... ce tare , mami.De ce nu mi-ai zis ca avem rude in Egipt .. si Turcia?"
"Pai dragule,pana acum erai prea mic ca sa intelegi .Acum aproape ai 10 ani , devii barbat in toata regula, asa ca pot vorbi cu tine despre orice.Si sper ca si tu vei face acelasi lucru .Nu trebuie sa te ascunzi de mama"
"Da mami , am inteles.Dar cu rudele din partea lu bunicu cum ramane?"
"Pai despre rudele tatalui meu nu stiu prea multe .Bunicul tau este un om misterios.Nu stiu daca mai tii minte, dar cand erai mic si mama a plecat in America l-am chemat pe tata sa vina sa stea cu noi , ca avea loc . A stat vreo 2 zile si a plecat inapoi acasa,nu a zis nimic... si de atunci n-am mai vorbit cu el... de vreo 7 ani de zile..."
"Serios mami?"
"Da bebe... stiu doar de matusa mea Carmen(47), care este in India si are 2 copii:Vlad(27) si Samir(24) si de 2 unchi : Stelian, despre care stiu ca a murit.. si Luca(43), care are 3 baieti si o fata:Mircea(22),Matei(19),Tiberiu(17) si Adina(20). Atat"
"Mami, dar toti sunt mari ..."
"Da mami , sunt mari.. asa e"
"De ce sunt asa mari?eu cu cine ma joc?"
"Pai o sa te joci cu copii lor , cand o sa vina pe lume"
"Eee...dar eu o sa fiu mare atunci mami"
"Asta e bebe...Trebuie sa stam aici cu Ana ca sa o ajutam . Ea m-a ajutat pe mine cand tu erai mic , stii foarte bine asta."
"Da mami ... dar vreau sa mergem la mare si la munte si vreau sa vina Buni inapoi !!!"
"Nu se poate Mihai , intelege si tu asta ... Mama nu poate sa vina in tara acum . "
"De ce?"
"Sincer.. nici eu nu stiu.Cred ca nu vrea sa vina.."
"De ce?"
"Nu stiu nici eu ... Hai , imbraca-te , ca ne asteapta Ana si Andrei ... si bebe"
"Bine ,bine..."

luni, 6 aprilie 2009

episodul 29: expozitie..



Am stat 2 zile sa pregatesc pozele pentru concurs... De la tipul hartiei pana la cele mai mici detalii ale pozelor, cum ar fi unghiul in care statea Ana, inaltimea la care se afla aparatul cand am facut poza, fundalul etc. Nicio poza nu a fost editata..Nici macar la luminozitate nu am umblat[:p].
....
Luni , pozele erau gata. Am plecat pe la 10 de acasa cu toate pozele pregatite, am luat un taxi si , cu greu, am ajuns la 12:15 undeva intre Romana si Universitate, in locul unde trebuia sa duc pozele si sa le pregatesc pentru expozitie.
Am intrat in cladire, ajutata de bodyguardul de acolo(pozele erau prea multe pentru ca eu sa le pot duce de una singura-erau vreo 4 pungi pline), plina de incredere ca voi castiga.
-Buna ziua! Enache Maria-Ioana, m-am inscris prin telefon si mi s.a spus sa aduc astazi fotografiile.
-Buna ziua! Asa este, alegeti-va un loc unde sa aranjati pozele si treceti la treaba.Expozitia are loc maine, 24 iunie , la ora 19:00


-Ok, multumesc.
M-am uitat prin sala aceea vreo 5 minute incercand sa gasesc locul perfect, dar niciun loc nu parea destul de bun pentru ca pozele mele sa iasa in evidenta.
...asa ca am ales un loc la nimereala, un loc mai intunecat, nu foarte mare, astfel incat pozele mele sa para aruncate de undeva, unele chiar una peste alta. Asa mi s.a parut mie mai frumos:D...si ideea mea chiar a mers.
In seara urmatoare, foarte multa lume se plimba prin sala in care peste 1000 de poze "defilau" de pe pereti , sub privirele "spectatorilor". Eu eram foarte stresata.Erau multe poze. Sansele ca eu sa castig erau de 1 la 34 ...
Oamenii s-au putut uita timp de 45 de minute la poze, dupa care, la 19:45 juriul si-a intrat in rol. Un domn scund, cu ochelari rotunzi si mustacioara scurta, imbracat intr-un costum negru cu camasa alba si cravata de un rosu aprins , cu pantofi cu toc , din lac, insotit de 3 doamne atragatoare, inalte si suple ,cu forme bine conturate, una mai eleganta decat cealalta, urmareau cu atentie fiecare poza de pe peretii reci ... Simteam cum inima se plimba pana in gat si inapoi la locul ei.. si iar in gat..iar la locul ei.. asta pana cand au ajuns la pozele mele. Privirile reci pe care le aruncasera pana acum asupra pozelor de dinainte se transformasera in privirile dulci ale unor copii care tocmai au primit jucaria mult-dorita. Una dintre dame, o femeie blonda, imbracata cu o rochie scurta, de culoarea safirului ,cu un dres modelat pe piciorul ei de niste flori mici si delicate ce cadeau asupra gambelor suple si perfecte, si cu pantofii cu toc de 10 centimetrii ce pareau ca fac parte din piciorul sau , fardata cu un rosu-carmin ce.i punea in evidenta ochii verzi-albastrui, se uita uluita la pozele mele. Probabil uitase ca este doar o expozitie.Cred ca incepuse sa simta cum e sa fii mama...prin intermediul pozelor mele. Insa nu dupa mult timp privirile lor se racira la loc.
Pana la 20:30 juriul si-a terminat treaba. Decizia cea mai grea urma sa fie luata de cei 4.Nu stiu cine sunt cei 4, dar dupa hainele elegante si formele atragatoare ale doamnelor as putea crede ca sunt oaresce persoane importante din lumea artei, a fotografiei, a graficii etc...
Dar nu juriul era cel care avea votul decisiv.Conta si parerea oamenilor.La iesirea din sala, acestia trebuiau sa scrie pe o hartie numele expozitiei care le.a placut.Aveau voie sa aleaga o singura expozitie din cele 34 existente.
Pana la ora 21:00 am asteptat ca voturile sa fie numarate.Stresul punea stapanire pe mine. Tot corpul incepea sa tremure , iar eu nu.mi mai puteam controla muschii.Ma simteam ciudat.Voiam sa castig, aveam nevoie de bani pentru a continua recuperarea lui Mihai...Si de acel aparat...
Ora 21:00.Voturile erau numarate.Toti concurentii asteptam cu nerabdare rezultatele.
Din centrul salii se aude inceputul unui scurt discurs...
"Buna seara tuturor celor prezenti.Ma numesc Alexandru Dumitrescu si sunt prezent in aceasta seara aici pentru a va spune , alaturi de cei din juriu bineinteles, care sunt castigatorii concursului din aceasta luna. Pentru inceput, am ales pentru acest concurs tema libera pentru a putea oferi concurentilor sansa de a-si arata munca, indiferent de tema in jurul careia fotografiile lor au prins viata.Nu am fost deloc stricti in ceea ce priveste numarul de poze sau formatul lor. Cred ca a fost foarte greu pentru juriu sa decida cine va castiga premiul cel mare. Atat am avut de zis. Sa lasam juriul sa vorbeasca"
Cand doamna cea blonda se arata se lasa o tacere deplina in sala. Vocea ei subtire si intepatoare se auzi prin micul microfon...
"Buna seara! Ma numesc Andreea Ionescu si in aceasta seara reprezint juriul . Eu voi desemna castigatorul sau castigatoarea concursului."
Cand am auzit ca ea va desemna castigatorul am stiut ca voi castiga.Emotiile erau inevitabile in acest moment... Blonda continua sa vorbeasca..
"Stiti ca in aceasta luna am hotarat ca si vizitatorii vor avea drept de vot. In urma voturilor oamenilor prezenti clasamentul este urmatorul : pe locul 3 se afla Dan Tanase , cu tema "Ninsoare in toi de vara" ; pe locul 2 Maria-Ioana Enache , cu tema "Utopia viitoarei mame", iar pe primul loc Vlad Ionescu, cu tema "Calatorie catre gelozie". Dar stiti ca nu numai voturile voastre conteaza.Noi am facut urmatorul clasament: pe locul 3 Vlad Ionescu, pe locul 2 Aura Vasile , cu tema "Vara prin iarna", iar locul 1 este ocupat de Maria-Ioana Enache. Pentru ca nu putem cadea la o intelegere , va rugam sa mai votati data intre Vlad Ionescu si Maria-Ioana Enache. Aveti 10 minute la dispozitie asa ca grabiti.va"
Norocul meu parea ca se duce pe apa sambetei.. speranta mea era blonda,Andreea, careia stiu sigur ca i.au placut pozele mele...
Minutele se scurgeau repede... 10 minute au trecut in 10 secunde...Reprezentanta juriului a revenit in mijlocul salii.
"Vom numara voturile si peste 5 minute se va alege catigatorul"
5 minute... emotiile deveneau de nestapanit... a ajuns iar in mijlocul salii si a luat microfonul din suportul metalic in care se afla...
"Deci... avem 2 castigatori ai locului 3, si anume: Dan Tanase si Aura Vasile .Felicitari"
Toata sala i.a aplaudat pentru cateva secunde dupa care au venit sa.si ridice premiul: 500$ pentru fiecare.
"Locul 2 este ocupat de ...."
Toata lumea a tacut.Nimeni nu mai respira...
"... Vlad Ionescu"
L-au aplaudat toti , iar el, usor dezamagit, s.a dus sa.si ia cei 800$. Eu treceam printr.o stare ciudata..Nu stiam ce e cu mine... Eram fericita, simteam lacrimile pe obraji cum curgeau fara incetare...
Dupa ce s.au oprit aplauzele am fugit in mijloc si mi.am luat cei 1000$ si aparatul .Ma simteam implinita .Aveam si bani si un aparat nou.

vineri, 27 martie 2009

episodul 28:

Luna care a urmat a fost ingrozitoare...
Mihai si-a revenit in mare parte, dar in fiecare zi de la 9 la 12 merg cu el la gimnastica de recuperare si dupa aceste sedinte e mereu foarte obosit.Ajungem acasa si se culca imediat... E foarte greu..dar ma bucur ca si.a revenit..
Am si uitat de Ana si Andrei..vin la noi acasa in fiecare dimineata dar am impresia ca nu.i vad...Ana mai are putin pana cand va naste...Sper sa fie fata , si sper sa o cheme Maria.
Stateam la masa si ma gandeam la acea... legenda pe care mi.a spus.o asistenta.Era atat de interesant.Timp de o luna nu mi.a iesit din minte acea poveste. Ma gandeam sa incep sa cercetez cazul , dar acum vreau sa ma concentrez asupra lui Mihai,sa.l vad ca e din nou cum era acum 2 luni jumate....
Intre timp a aparut o oferta tentanta pentru mine,in cariera mea de fotograf..
Concurs: expozitie cu tema libera, intre 20-50 poze , orice format de poze... castigatorul locului 1 primeste 1000 $ si un aparat foto performant, locul 2- 800$, iar locul 3 primeste 500$. Inscrierile se fac la numarul de telefon: 072x.xx.xx.xx intre orele 10:00 si 20:00.Va asteptam!
"Wow! cat de tare! am ocazia sa arat lumii pozele cu Ana din timpul sarcinii sale.Sper sa castig..."
Nu neaparat pentru bani voiam sa castig, ci pentru aparat.Aveam aparatul asta de mult timp si nu prea mai mergea ca lumea.Un aparat nou era perfect.Dar oare voi castiga?...Asta era intrebarea care ma macina de cand am inchis telefonul.
-Alo...Buna ziua!
-Buna ziua! va sun in legatura cu acel concurs cu tema libera..
-Da..Va rog sa.mi spuneti numele dumneavoastra,varsta, tema expozitiei , numarul pozelor si formatul lor.
-Desigur,Enache Maria-Ioana, 32 de ani, titlul "utopia viitoarei mame", 34 de poze, formatul difera..
-Spuneti.mi masurile..
-Pai variaza.. intre 15x20 pana la 45x40 .
-Ok. Luni va rog sa le aduceti la adresa: (.........)
-Ok.Multumesc!
-Pentru putin!O zi buna!si succes!
-Multumesc.La revedere.

sâmbătă, 21 martie 2009

episodul 27:Legenda.


Ora 9. Eram in fata usii salonului in care se afla Mihai.
Mi-era frica...
...nu voiam sa.l vad asa.
Dar am intrat. Am deschis usa usor...Dormea.Un somn adanc.
Era intr-o camera alba,mica,cu o canapea,patul in care dormea el ,un frigider si o noptiera mica...
M.am asezat pe canapea si am inceput sa plang...
Dormea...
Dar nu stiam cand se va trezi.
Am stat langa el pana seara cand m.am dus acasa sa fac un dush si sa ma schimb...Nici nu s.a cllintit.Statea pe spate , cu ochii inchisi si tuburile alea bagate pe nas.Perfuziile in vene. Abia ca ma puteam uita la el...
Dar stiam ca se va face bine.Trebuia.
In fiecare zi la ora 9 eram acolo in slaon si stateam pana seara pe la 10.
Ma uitam la el,ascultam muzica,cand ma plictiseam mergeam prin saloane si faceam poze...
Asa a trecut aproape o luna..timp in care Mihai a ramas nemiscat...
Tin minte ca era intr.o sambata cand eu stateam pe canapea si ascultam muzica cand ,uitandu-ma spre el, am vazut ca si.a miscat mana dreapta. Prima oara am crezut ca am vedenii asa ca m.am apropiat de el si l.am vazut deschizandu-si ochii. Am fugit repede la asistente sa le spun ca s.a trezit.
- Maria,Maria! S-a trezit Mihai!Vin.o repede!
Deja cunoasteam toate asistentele de pe acolo.Spitalul devenise casa mea temporala in acea perioada...
Maria a venit imediat si a vazut ca incepea sa se trezeasca asa ca l-a chemat pe doctor.
-Domnule Popescu, pacientul Enache Mihai din camera 1408,salonul 57,etajul 7 , care se afla in coma de aproximativ 4 saptamani este pe punctul de a-si reveni.Puteti sa merge.ti sa.l vedeti?
-Desigur.Cunosc cazul.
Doctorul aspteapta nerabdator liftul care ramasese blocat la etajul 3.
Urca pe scari...7 etaje a cate 40 de scari ... 280 de scari, pe care doctorul Popescu le-a urcat in mai putin de 10 minute.
Mergea repede pe coridor,cautand camera 1408.
O gasi.
Un curent trecu pe sub halatul lui in momentul cand incerca sa deschida usa...Usa se blocase.
Stateam cu Maria si Mihai si asteptam sa vina doctorul.Acesta se tot chinuia sa deschida usa, dar noi nu auzeam nimic...Pana la urma Maria iesi pe hol si il vazu pe doctorul Popescu aproape fara suflare cu clanta in mana.
-Domnule,ce-ati patit?Ce faceti cu clanta in mana?
-Incercam sa deblochez usa....
-Dar nu era blocata...Am deschis.o chiar eu,cu mainile mele...
-A....Ciudat?!Eu incerca de vreo 5 minute sa deschid usa si nu mergea...
-Va ganditi la ce ma gandesc si eu?
-Stiu la ce te gandesti..dar nu e posibil.E doar o ... legenda.
Ascultam conversatia lor si am strigat de pe marginea patului:
-Ce legenda?In legatura cu ce?
-Nimic real.O legenda...Ia sa.l vedem pe micut. Maria daca scoti vreo vorba despre legenda iti poti lua adio de la halatul tau si de la spital.
-Am inteles ,domnule.
-Deci doamna Enache, sa inteleg ca Mihai si-a revenit?
-Asa se pare..
-Ia sa vedem.
I-a bagat "lanterna" aia in ochi si i-a mai facut niste chestii pe acolo dupa care i-a scos tuburile din nas.
-Da.Isi revine.Pana maine va putea vorbi.
-Da?Si cam cand o sa.l pot lua acasa?
-Probabil saptamana viitoare.Trebuie sa.i fac niste analize sa vedem daca totul e in ordine cu el.A stat aproape o luna in coma...
-Aha..Ok . E bine.
-Ma scuzati, trebuie sa ma pregatesc pentru o operatie.O zi buna!
-Multumesc la fel.
-Maria...stii ce nu ai de facut.
-Da, domnule.
Doctorul a plecat pe acelasi coridor vopsit in alb si lipsit de orice culoare care ar putea sa.l faca sa nu mai para atat de nesigur.Nu stiai niciodata ce se afla la capatul coridorului...
-Maria...despre ce legenda era vorba?
-Nu stiu...
-Hai zi...
-Nu ...nu pot.
I-am bagat o bancnota de 50 in buzunarul drept, rupt al halatului pe care il purta.
-Nu pot...voi fi concediata daca se afla ca am zis...
-Nu se va afla.Nu de la mine...
-Jurati ca nu veti spune?
-Da,jur.Spune.mi.
-Nu este orice legenda,este legenda care a inchis temporar salonul 57, mai exact camera in care ne aflam...1408.
-Wow..Spune.mi..ce este?
-Stati jos... In trecut,mai exact in 1926, aici era sectia de boli psihice care dupa 1927 s-a inchis si s-a mutat la spitalul Baltazar.
-De ce s-a inchis?
-Shhh... In acel an, aici a fost internat un om pe numele lui adevarat Mike Enslin, care cand a ajuns aici a fost poreclit Tom.Pentru ca nu credea decat in ceea ce vedea...Se crede ca a venit aici prin mai si ca nu dupa mult timp, cam dupa o luna asa... a murit.Medicii credeau ca suferea de epilepsie,care netratata l-a facut sa-si ia viata.Dar asistentele au auzit tot felul de tipete si majoritatea erau sigure ca Tom a fost omorat de cineva...Cine era acel cineva...sau cine este..asta nu s-a aflat.. Sectia s-a inchis atunci pentru ca politia sa.si faca treaba, dar dupa un an au redeschis.o in secret din cauza lipsei de spatiu pentru pacienti... De atunci se pare ca in fiecare an... pe data de 13 iunie...pacientul/pacienta care se afla in acest salon simte prezenta cuiva strain aici. Noi credem ca ar putea fi chiar Tom... Sper ca ceea ce v.am spus va ramane intre noi...
-Da..desigur. Deci e adevarata povestea asta?
-E doar o legenda...Nimic care sa va sperie...Astfel de legende sunt la fiecare colt de strada...Ma scuzati.
Si a plecat....
Mihai a inceput sa se miste incet, gemand usor.Il durea tot corpul, dar macar stiam ca e bine.Va fi o recuperare lunga,grea si dureroasa ,atat pentru el cat si pentru mine...

marți, 17 martie 2009

episodul 26:sperietura... part 2

-Andrei, ai chemat ambulanta?
-Da , e pe drum. Vine in 10 minute ...
-Bine.. Hai sa mergem sus cu el ca sa ajungem mai repede.l
-Nu!!Ai inebunit?! nu.l mishca ... daca il mishti e mai grav..
...
Dupa cateva minute a venit si ambulanta.
-Repede ! e aici! duceti.l la spital!
Totul se intampla foarte rapid incat ma simteam foarte ametita...
L-au pus pe targa si l.au urcat in masina. Am mers si eu impreuna cu Andrei in ambulanta..
Parca nu mai ajungeam o data la spital..Aveam impresia ca inca stam pe loc..
-Haide dom'le ce stai pe loc?n-ai benzina?
-Doamna noi mergem cat se poate de repede...
-A...da?
Am inchis ochii si am asteptat sa se auda usile din spate deschizandu.se.Ajusesem la spital.
Pe drum ma gandisem la listele alea pe care le.am facut ... cate lucruri bune.. dublate de cele rele...ciudat.
Inca incerc sa gasesc o explicatie la intrebarea mea: De ce eu?!
Mihai e pe mana doctorilor acum .. eu stau de vreo 2 ore in sala de asteptare si ma gandesc.. la nimic. Nu ma pot gandi nici macar la mama..sau la tata..Andrei sau Ana...Nici macar la Mihai nu ma mai pot gandi.. Beau un pahar cu apa si incerc sa adorm pe umarul lui Andrei...
Am stat pe umarul lui vreo 20 de minute nereusind sa adorm .La un moment dat l-am vazut pe doctor venind, cu o fata straight rau de tot...era ceva grav.Daca mai era..
......
-Buna seara, domnule doctor!Ce face M..Mihai?
-Buna seara doamna Enache. L-am salvat,dar ...
-Dar ce?!??!?!?!
-Este in coma...Nu stim cat de curand o sa.si revina.
-Ce?Dar este in viata?E bine?De ce e in coma? Cum?
-Cineva l-a lovit cu ceva puternic in cap, probabil cu o ranga...El fiind luat prin surprindere s.a speriat, lovitura a fost puternica si i s.a blocat sistemul nervos.Trebuie sa asteptam...
-Mda..minunat...Macar e in viata[:x]
Andrei era pe scaun si astepta ca eu sa vin sa.i spun ce s-a intamplat cu nepotul lui..
-E bine?
-E in coma...
-Putem sa.l vedem?
-Nu..e la terapie intensiva.Maine dimineata la 9 sa fim aici.
-Aha..ok.Hai acasa...
Am plecat pe jos de la Fundeni ..Si mergeam tristi, cu capul in pamant..asteptand sa vina ziua de maine ca sa.l vedem pe micutul meu...ingeras.

vineri, 13 martie 2009

episodul 25:sperietura..part 1


Ieri am avut o cearta cu Mihai...si l-am pedepsit.A stat inchis in camera lui de ieri de pe la pranz.. Vad ca inca nu a iesit de acolo.. Oare a patit ceva?...Merg sa vad ce face..
"Mih...Mihai ! Miha...Mihai, unde esti?"
Niciun raspuns.
L-am cautat pe sub pat , in baie, in toata casa..dar nu era de gasit...cand m-am uitat pe geam l.am vazut alergand pe strada spre parc.
-Mihai, vino inapoi!!!
Niciun raspuns.
L-am lasat sa se duca pentru ca, credeam ca o sa se intoarca...
S-a facut seara si el inca nu ajunsese.L-am sunat pe Alex, prietenul lui cel mai bun, dar mi-a zis ca nu a mai vorbit cu Mihai de ieri...Nu cred ca m-ar fi mintit.
Asa ca i-am sunat pe Ana si pe Andrei care au venit imediat.
-Ce s.a intamplat ma?
-A fugit Mihai!!!
-Unde?
-Nu stiu! L-am vazut fugind spre parc , l-am strigat dar nu mi-a raspuns. Asa ca l-am lasat sa se duca ca am crezut ca vrea sa.mi faca in ciuda... nu stiu..
-Aoleu Ioana...Hai sa.l cautam...
-Ana tu stai acasa in caz ca vine sa ne suni.Eu merg pe la prietenii lui si tu Andrei mergi in parc sa.l cauti. Ok?
-Bine...
Si am plecat..Am fost la toti colegii de clasa...Nimeni nu.l vazuse.Am fost pe la bloc, prin cartier... nu stia nimeni nimic de el.
M.am intors acasa si ma plimbam de colo colo asteptandu-l pe Andrei. Pe la 10 a sunat.o pe Ana...
"Alo...Ce..faci..iubita?"
"Bine fac,Andrei.L-ai gasit?"
"Pai... as ..putea...zice...ca..da..."[incepu' sa ofteze]
"Ce s-a intamplat?"
"Pai.. e lovit...cred ca... e mort.."
si a inceput sa planga.
"Cum adica?!?!?!Unde esti?"
"Sunt in iore, pe langa pod... L.am gasit in tufisuri cu fatza in jos "
"Vine Ioana acum.."
"Ok.. te pup"
"Si eu..."
-Ioana! Du-te repede la pod la iore ca cica l-a gasit pe Mihai .
-La pod zici?
-Da...
-Bine.Pa!
-Pa-pa!
Ana a ramas singura in casa oftand...
Nu inteleg de ce i se intampla Ioanei atatea nenorociri...Intai Dragos,acum Mihai... de ce Dumnezeu ii ia tot ce iubeste?Nici nu vreau sa.mi imaginez ce va fi in sufletul ei de mama cand il va vedea pe Mihai fara suflare...
Ana s.a dus in fata icoanei din sufragerie si s.a asezat pe jos
Voi fi si eu mama si vreau ce e mai bine pentru copiii mei..Promit sa am grija de ei si sa ii protejez de lucrurile rele de afara...Nu vreau sa-i pierd.Nu asa...
Intre timp, am ajuns la pod.
-Andrei!Mihai!unde sunteti?
-Aici sunt ,Ioana!
-Andrei! Unde e Mi... MIHAI!!!!!!!!!!!!!!
Am sarit la gatul baiatului meu si am inceput sa plang langa el uitandu-ma la fata lui patata de sange...
Dupa vreo 10 minute am reusit cu greu sa ma calmez ca sa.l intreb pe Andrei ce s.a intamplat.
-Pai nu stiu.Il cautam pe aici si am vazut jacheta pe marginea drumului.Cred ca au vrut sa.i fure banii sau ceva in genu.Si l.au batut pana l.au omorat...
Doamne!!De ce eu?
De ce din nou?
De ce acelasi sange?



[episod cu dedicatie speciala pt TzN ..na ca am scris:))]