Regula nr 1:

Have fun and share! :).

vineri, 27 martie 2009

episodul 28:

Luna care a urmat a fost ingrozitoare...
Mihai si-a revenit in mare parte, dar in fiecare zi de la 9 la 12 merg cu el la gimnastica de recuperare si dupa aceste sedinte e mereu foarte obosit.Ajungem acasa si se culca imediat... E foarte greu..dar ma bucur ca si.a revenit..
Am si uitat de Ana si Andrei..vin la noi acasa in fiecare dimineata dar am impresia ca nu.i vad...Ana mai are putin pana cand va naste...Sper sa fie fata , si sper sa o cheme Maria.
Stateam la masa si ma gandeam la acea... legenda pe care mi.a spus.o asistenta.Era atat de interesant.Timp de o luna nu mi.a iesit din minte acea poveste. Ma gandeam sa incep sa cercetez cazul , dar acum vreau sa ma concentrez asupra lui Mihai,sa.l vad ca e din nou cum era acum 2 luni jumate....
Intre timp a aparut o oferta tentanta pentru mine,in cariera mea de fotograf..
Concurs: expozitie cu tema libera, intre 20-50 poze , orice format de poze... castigatorul locului 1 primeste 1000 $ si un aparat foto performant, locul 2- 800$, iar locul 3 primeste 500$. Inscrierile se fac la numarul de telefon: 072x.xx.xx.xx intre orele 10:00 si 20:00.Va asteptam!
"Wow! cat de tare! am ocazia sa arat lumii pozele cu Ana din timpul sarcinii sale.Sper sa castig..."
Nu neaparat pentru bani voiam sa castig, ci pentru aparat.Aveam aparatul asta de mult timp si nu prea mai mergea ca lumea.Un aparat nou era perfect.Dar oare voi castiga?...Asta era intrebarea care ma macina de cand am inchis telefonul.
-Alo...Buna ziua!
-Buna ziua! va sun in legatura cu acel concurs cu tema libera..
-Da..Va rog sa.mi spuneti numele dumneavoastra,varsta, tema expozitiei , numarul pozelor si formatul lor.
-Desigur,Enache Maria-Ioana, 32 de ani, titlul "utopia viitoarei mame", 34 de poze, formatul difera..
-Spuneti.mi masurile..
-Pai variaza.. intre 15x20 pana la 45x40 .
-Ok. Luni va rog sa le aduceti la adresa: (.........)
-Ok.Multumesc!
-Pentru putin!O zi buna!si succes!
-Multumesc.La revedere.

sâmbătă, 21 martie 2009

episodul 27:Legenda.


Ora 9. Eram in fata usii salonului in care se afla Mihai.
Mi-era frica...
...nu voiam sa.l vad asa.
Dar am intrat. Am deschis usa usor...Dormea.Un somn adanc.
Era intr-o camera alba,mica,cu o canapea,patul in care dormea el ,un frigider si o noptiera mica...
M.am asezat pe canapea si am inceput sa plang...
Dormea...
Dar nu stiam cand se va trezi.
Am stat langa el pana seara cand m.am dus acasa sa fac un dush si sa ma schimb...Nici nu s.a cllintit.Statea pe spate , cu ochii inchisi si tuburile alea bagate pe nas.Perfuziile in vene. Abia ca ma puteam uita la el...
Dar stiam ca se va face bine.Trebuia.
In fiecare zi la ora 9 eram acolo in slaon si stateam pana seara pe la 10.
Ma uitam la el,ascultam muzica,cand ma plictiseam mergeam prin saloane si faceam poze...
Asa a trecut aproape o luna..timp in care Mihai a ramas nemiscat...
Tin minte ca era intr.o sambata cand eu stateam pe canapea si ascultam muzica cand ,uitandu-ma spre el, am vazut ca si.a miscat mana dreapta. Prima oara am crezut ca am vedenii asa ca m.am apropiat de el si l.am vazut deschizandu-si ochii. Am fugit repede la asistente sa le spun ca s.a trezit.
- Maria,Maria! S-a trezit Mihai!Vin.o repede!
Deja cunoasteam toate asistentele de pe acolo.Spitalul devenise casa mea temporala in acea perioada...
Maria a venit imediat si a vazut ca incepea sa se trezeasca asa ca l-a chemat pe doctor.
-Domnule Popescu, pacientul Enache Mihai din camera 1408,salonul 57,etajul 7 , care se afla in coma de aproximativ 4 saptamani este pe punctul de a-si reveni.Puteti sa merge.ti sa.l vedeti?
-Desigur.Cunosc cazul.
Doctorul aspteapta nerabdator liftul care ramasese blocat la etajul 3.
Urca pe scari...7 etaje a cate 40 de scari ... 280 de scari, pe care doctorul Popescu le-a urcat in mai putin de 10 minute.
Mergea repede pe coridor,cautand camera 1408.
O gasi.
Un curent trecu pe sub halatul lui in momentul cand incerca sa deschida usa...Usa se blocase.
Stateam cu Maria si Mihai si asteptam sa vina doctorul.Acesta se tot chinuia sa deschida usa, dar noi nu auzeam nimic...Pana la urma Maria iesi pe hol si il vazu pe doctorul Popescu aproape fara suflare cu clanta in mana.
-Domnule,ce-ati patit?Ce faceti cu clanta in mana?
-Incercam sa deblochez usa....
-Dar nu era blocata...Am deschis.o chiar eu,cu mainile mele...
-A....Ciudat?!Eu incerca de vreo 5 minute sa deschid usa si nu mergea...
-Va ganditi la ce ma gandesc si eu?
-Stiu la ce te gandesti..dar nu e posibil.E doar o ... legenda.
Ascultam conversatia lor si am strigat de pe marginea patului:
-Ce legenda?In legatura cu ce?
-Nimic real.O legenda...Ia sa.l vedem pe micut. Maria daca scoti vreo vorba despre legenda iti poti lua adio de la halatul tau si de la spital.
-Am inteles ,domnule.
-Deci doamna Enache, sa inteleg ca Mihai si-a revenit?
-Asa se pare..
-Ia sa vedem.
I-a bagat "lanterna" aia in ochi si i-a mai facut niste chestii pe acolo dupa care i-a scos tuburile din nas.
-Da.Isi revine.Pana maine va putea vorbi.
-Da?Si cam cand o sa.l pot lua acasa?
-Probabil saptamana viitoare.Trebuie sa.i fac niste analize sa vedem daca totul e in ordine cu el.A stat aproape o luna in coma...
-Aha..Ok . E bine.
-Ma scuzati, trebuie sa ma pregatesc pentru o operatie.O zi buna!
-Multumesc la fel.
-Maria...stii ce nu ai de facut.
-Da, domnule.
Doctorul a plecat pe acelasi coridor vopsit in alb si lipsit de orice culoare care ar putea sa.l faca sa nu mai para atat de nesigur.Nu stiai niciodata ce se afla la capatul coridorului...
-Maria...despre ce legenda era vorba?
-Nu stiu...
-Hai zi...
-Nu ...nu pot.
I-am bagat o bancnota de 50 in buzunarul drept, rupt al halatului pe care il purta.
-Nu pot...voi fi concediata daca se afla ca am zis...
-Nu se va afla.Nu de la mine...
-Jurati ca nu veti spune?
-Da,jur.Spune.mi.
-Nu este orice legenda,este legenda care a inchis temporar salonul 57, mai exact camera in care ne aflam...1408.
-Wow..Spune.mi..ce este?
-Stati jos... In trecut,mai exact in 1926, aici era sectia de boli psihice care dupa 1927 s-a inchis si s-a mutat la spitalul Baltazar.
-De ce s-a inchis?
-Shhh... In acel an, aici a fost internat un om pe numele lui adevarat Mike Enslin, care cand a ajuns aici a fost poreclit Tom.Pentru ca nu credea decat in ceea ce vedea...Se crede ca a venit aici prin mai si ca nu dupa mult timp, cam dupa o luna asa... a murit.Medicii credeau ca suferea de epilepsie,care netratata l-a facut sa-si ia viata.Dar asistentele au auzit tot felul de tipete si majoritatea erau sigure ca Tom a fost omorat de cineva...Cine era acel cineva...sau cine este..asta nu s-a aflat.. Sectia s-a inchis atunci pentru ca politia sa.si faca treaba, dar dupa un an au redeschis.o in secret din cauza lipsei de spatiu pentru pacienti... De atunci se pare ca in fiecare an... pe data de 13 iunie...pacientul/pacienta care se afla in acest salon simte prezenta cuiva strain aici. Noi credem ca ar putea fi chiar Tom... Sper ca ceea ce v.am spus va ramane intre noi...
-Da..desigur. Deci e adevarata povestea asta?
-E doar o legenda...Nimic care sa va sperie...Astfel de legende sunt la fiecare colt de strada...Ma scuzati.
Si a plecat....
Mihai a inceput sa se miste incet, gemand usor.Il durea tot corpul, dar macar stiam ca e bine.Va fi o recuperare lunga,grea si dureroasa ,atat pentru el cat si pentru mine...

marți, 17 martie 2009

episodul 26:sperietura... part 2

-Andrei, ai chemat ambulanta?
-Da , e pe drum. Vine in 10 minute ...
-Bine.. Hai sa mergem sus cu el ca sa ajungem mai repede.l
-Nu!!Ai inebunit?! nu.l mishca ... daca il mishti e mai grav..
...
Dupa cateva minute a venit si ambulanta.
-Repede ! e aici! duceti.l la spital!
Totul se intampla foarte rapid incat ma simteam foarte ametita...
L-au pus pe targa si l.au urcat in masina. Am mers si eu impreuna cu Andrei in ambulanta..
Parca nu mai ajungeam o data la spital..Aveam impresia ca inca stam pe loc..
-Haide dom'le ce stai pe loc?n-ai benzina?
-Doamna noi mergem cat se poate de repede...
-A...da?
Am inchis ochii si am asteptat sa se auda usile din spate deschizandu.se.Ajusesem la spital.
Pe drum ma gandisem la listele alea pe care le.am facut ... cate lucruri bune.. dublate de cele rele...ciudat.
Inca incerc sa gasesc o explicatie la intrebarea mea: De ce eu?!
Mihai e pe mana doctorilor acum .. eu stau de vreo 2 ore in sala de asteptare si ma gandesc.. la nimic. Nu ma pot gandi nici macar la mama..sau la tata..Andrei sau Ana...Nici macar la Mihai nu ma mai pot gandi.. Beau un pahar cu apa si incerc sa adorm pe umarul lui Andrei...
Am stat pe umarul lui vreo 20 de minute nereusind sa adorm .La un moment dat l-am vazut pe doctor venind, cu o fata straight rau de tot...era ceva grav.Daca mai era..
......
-Buna seara, domnule doctor!Ce face M..Mihai?
-Buna seara doamna Enache. L-am salvat,dar ...
-Dar ce?!??!?!?!
-Este in coma...Nu stim cat de curand o sa.si revina.
-Ce?Dar este in viata?E bine?De ce e in coma? Cum?
-Cineva l-a lovit cu ceva puternic in cap, probabil cu o ranga...El fiind luat prin surprindere s.a speriat, lovitura a fost puternica si i s.a blocat sistemul nervos.Trebuie sa asteptam...
-Mda..minunat...Macar e in viata[:x]
Andrei era pe scaun si astepta ca eu sa vin sa.i spun ce s-a intamplat cu nepotul lui..
-E bine?
-E in coma...
-Putem sa.l vedem?
-Nu..e la terapie intensiva.Maine dimineata la 9 sa fim aici.
-Aha..ok.Hai acasa...
Am plecat pe jos de la Fundeni ..Si mergeam tristi, cu capul in pamant..asteptand sa vina ziua de maine ca sa.l vedem pe micutul meu...ingeras.

vineri, 13 martie 2009

episodul 25:sperietura..part 1


Ieri am avut o cearta cu Mihai...si l-am pedepsit.A stat inchis in camera lui de ieri de pe la pranz.. Vad ca inca nu a iesit de acolo.. Oare a patit ceva?...Merg sa vad ce face..
"Mih...Mihai ! Miha...Mihai, unde esti?"
Niciun raspuns.
L-am cautat pe sub pat , in baie, in toata casa..dar nu era de gasit...cand m-am uitat pe geam l.am vazut alergand pe strada spre parc.
-Mihai, vino inapoi!!!
Niciun raspuns.
L-am lasat sa se duca pentru ca, credeam ca o sa se intoarca...
S-a facut seara si el inca nu ajunsese.L-am sunat pe Alex, prietenul lui cel mai bun, dar mi-a zis ca nu a mai vorbit cu Mihai de ieri...Nu cred ca m-ar fi mintit.
Asa ca i-am sunat pe Ana si pe Andrei care au venit imediat.
-Ce s.a intamplat ma?
-A fugit Mihai!!!
-Unde?
-Nu stiu! L-am vazut fugind spre parc , l-am strigat dar nu mi-a raspuns. Asa ca l-am lasat sa se duca ca am crezut ca vrea sa.mi faca in ciuda... nu stiu..
-Aoleu Ioana...Hai sa.l cautam...
-Ana tu stai acasa in caz ca vine sa ne suni.Eu merg pe la prietenii lui si tu Andrei mergi in parc sa.l cauti. Ok?
-Bine...
Si am plecat..Am fost la toti colegii de clasa...Nimeni nu.l vazuse.Am fost pe la bloc, prin cartier... nu stia nimeni nimic de el.
M.am intors acasa si ma plimbam de colo colo asteptandu-l pe Andrei. Pe la 10 a sunat.o pe Ana...
"Alo...Ce..faci..iubita?"
"Bine fac,Andrei.L-ai gasit?"
"Pai... as ..putea...zice...ca..da..."[incepu' sa ofteze]
"Ce s-a intamplat?"
"Pai.. e lovit...cred ca... e mort.."
si a inceput sa planga.
"Cum adica?!?!?!Unde esti?"
"Sunt in iore, pe langa pod... L.am gasit in tufisuri cu fatza in jos "
"Vine Ioana acum.."
"Ok.. te pup"
"Si eu..."
-Ioana! Du-te repede la pod la iore ca cica l-a gasit pe Mihai .
-La pod zici?
-Da...
-Bine.Pa!
-Pa-pa!
Ana a ramas singura in casa oftand...
Nu inteleg de ce i se intampla Ioanei atatea nenorociri...Intai Dragos,acum Mihai... de ce Dumnezeu ii ia tot ce iubeste?Nici nu vreau sa.mi imaginez ce va fi in sufletul ei de mama cand il va vedea pe Mihai fara suflare...
Ana s.a dus in fata icoanei din sufragerie si s.a asezat pe jos
Voi fi si eu mama si vreau ce e mai bine pentru copiii mei..Promit sa am grija de ei si sa ii protejez de lucrurile rele de afara...Nu vreau sa-i pierd.Nu asa...
Intre timp, am ajuns la pod.
-Andrei!Mihai!unde sunteti?
-Aici sunt ,Ioana!
-Andrei! Unde e Mi... MIHAI!!!!!!!!!!!!!!
Am sarit la gatul baiatului meu si am inceput sa plang langa el uitandu-ma la fata lui patata de sange...
Dupa vreo 10 minute am reusit cu greu sa ma calmez ca sa.l intreb pe Andrei ce s.a intamplat.
-Pai nu stiu.Il cautam pe aici si am vazut jacheta pe marginea drumului.Cred ca au vrut sa.i fure banii sau ceva in genu.Si l.au batut pana l.au omorat...
Doamne!!De ce eu?
De ce din nou?
De ce acelasi sange?



[episod cu dedicatie speciala pt TzN ..na ca am scris:))]

sâmbătă, 7 martie 2009

episodul 24: la cumparaturi cu "bebe"


I-am promis lui Mihai ca azi merg la cumparaturi cu el...
-Hai mama! hai hai hai! e 9:1o sa intarziem!!!
-Ce e ,Mihai?! unde arde?"
-Hai mama. Ai zis ca mergem la cumparaturi!
-Aaaa.. da. du-te si imbraca-te .Vin si eu in 10 minute:). La 9 jumate plecam.
......
M-am imbracat, m-am pregatit am luat banii si am plecat cu Mihai in Mall la cumparaturi.
Dupa putin timp am ajuns. Mihai nu stia unde sa fuga mai intai: jucarii, haine, incaltaminte... mancare:)).. A intrat in primul magazin cu jucarii pe care l-a vazut.
-Mami, mami. Uite ce trenuletz... Il vreau!!!
-Mihai .. e 7 mil !!! esti sigur? ce faci cu el? nici n.ai unde sa.l pui..
Cu ochii in lacrimi imi da un reply pe masura[=))]:
-Ce as putea sa fac cu el? crezi ca mi-l bag undeva?!
-Mihai!! de cand vorbesti tu asa? Hai afara din magazin.
L-am tras de haine pana afara , unde i.am tras o palma si i-am zis ca nu mai mergem la nicio cumparatura, ca nu merita.
.........
Cand am ajuns acasa, l-am trimis in camera lui pentru 30 de minute, timp in care am purtat o conversatie cu Ana, care era in a5a luna de sarcina acum..
-Ana.. ce s-a intamplat cu Mihai?
-Cum adica? A patit ceva?
-Nu stiu.. asta vreau si eu sa aflu.Adica am ajuns in Mall si a pus ochii pe un tren de 7 milioane si i-am zis ca nu are ce sa faca cu el, la care el mi-a raspuns ca doar nu o sa si.l bage undeva..
-Ceee?! a zis Mihai asa ceva?=))
-Mda.. e un copil de 8 ani jumate. pentru numele lui Dumnezeu!!! V-ati certat cat timp am fost eu plecata?
-Pai da.. dar el dormea.. adica ne-am certat o data. Intr-o seara...
-Stii cum face Andrei cand se enerveaza... Nu-i mai pasa cum vorbeste .Cine stie ce a mai auzit Mihai..
-Nu a fost o cearta grava mai.. Nu cred ca ne-a auzit pe noi vorbind asa..
-Atunci pe cine?
-Poate pe cineva de pe la scoala...Nu stiu.
Asta m-a cam pus pe ganduri...[:-?]
-Bine , Ana. Am incredere in tine.Ma duc la munca. Vorbim diseara.
-Ok. te pup. Ai grija de tine!