Regula nr 1:

Have fun and share! :).

sâmbătă, 21 martie 2009

episodul 27:Legenda.


Ora 9. Eram in fata usii salonului in care se afla Mihai.
Mi-era frica...
...nu voiam sa.l vad asa.
Dar am intrat. Am deschis usa usor...Dormea.Un somn adanc.
Era intr-o camera alba,mica,cu o canapea,patul in care dormea el ,un frigider si o noptiera mica...
M.am asezat pe canapea si am inceput sa plang...
Dormea...
Dar nu stiam cand se va trezi.
Am stat langa el pana seara cand m.am dus acasa sa fac un dush si sa ma schimb...Nici nu s.a cllintit.Statea pe spate , cu ochii inchisi si tuburile alea bagate pe nas.Perfuziile in vene. Abia ca ma puteam uita la el...
Dar stiam ca se va face bine.Trebuia.
In fiecare zi la ora 9 eram acolo in slaon si stateam pana seara pe la 10.
Ma uitam la el,ascultam muzica,cand ma plictiseam mergeam prin saloane si faceam poze...
Asa a trecut aproape o luna..timp in care Mihai a ramas nemiscat...
Tin minte ca era intr.o sambata cand eu stateam pe canapea si ascultam muzica cand ,uitandu-ma spre el, am vazut ca si.a miscat mana dreapta. Prima oara am crezut ca am vedenii asa ca m.am apropiat de el si l.am vazut deschizandu-si ochii. Am fugit repede la asistente sa le spun ca s.a trezit.
- Maria,Maria! S-a trezit Mihai!Vin.o repede!
Deja cunoasteam toate asistentele de pe acolo.Spitalul devenise casa mea temporala in acea perioada...
Maria a venit imediat si a vazut ca incepea sa se trezeasca asa ca l-a chemat pe doctor.
-Domnule Popescu, pacientul Enache Mihai din camera 1408,salonul 57,etajul 7 , care se afla in coma de aproximativ 4 saptamani este pe punctul de a-si reveni.Puteti sa merge.ti sa.l vedeti?
-Desigur.Cunosc cazul.
Doctorul aspteapta nerabdator liftul care ramasese blocat la etajul 3.
Urca pe scari...7 etaje a cate 40 de scari ... 280 de scari, pe care doctorul Popescu le-a urcat in mai putin de 10 minute.
Mergea repede pe coridor,cautand camera 1408.
O gasi.
Un curent trecu pe sub halatul lui in momentul cand incerca sa deschida usa...Usa se blocase.
Stateam cu Maria si Mihai si asteptam sa vina doctorul.Acesta se tot chinuia sa deschida usa, dar noi nu auzeam nimic...Pana la urma Maria iesi pe hol si il vazu pe doctorul Popescu aproape fara suflare cu clanta in mana.
-Domnule,ce-ati patit?Ce faceti cu clanta in mana?
-Incercam sa deblochez usa....
-Dar nu era blocata...Am deschis.o chiar eu,cu mainile mele...
-A....Ciudat?!Eu incerca de vreo 5 minute sa deschid usa si nu mergea...
-Va ganditi la ce ma gandesc si eu?
-Stiu la ce te gandesti..dar nu e posibil.E doar o ... legenda.
Ascultam conversatia lor si am strigat de pe marginea patului:
-Ce legenda?In legatura cu ce?
-Nimic real.O legenda...Ia sa.l vedem pe micut. Maria daca scoti vreo vorba despre legenda iti poti lua adio de la halatul tau si de la spital.
-Am inteles ,domnule.
-Deci doamna Enache, sa inteleg ca Mihai si-a revenit?
-Asa se pare..
-Ia sa vedem.
I-a bagat "lanterna" aia in ochi si i-a mai facut niste chestii pe acolo dupa care i-a scos tuburile din nas.
-Da.Isi revine.Pana maine va putea vorbi.
-Da?Si cam cand o sa.l pot lua acasa?
-Probabil saptamana viitoare.Trebuie sa.i fac niste analize sa vedem daca totul e in ordine cu el.A stat aproape o luna in coma...
-Aha..Ok . E bine.
-Ma scuzati, trebuie sa ma pregatesc pentru o operatie.O zi buna!
-Multumesc la fel.
-Maria...stii ce nu ai de facut.
-Da, domnule.
Doctorul a plecat pe acelasi coridor vopsit in alb si lipsit de orice culoare care ar putea sa.l faca sa nu mai para atat de nesigur.Nu stiai niciodata ce se afla la capatul coridorului...
-Maria...despre ce legenda era vorba?
-Nu stiu...
-Hai zi...
-Nu ...nu pot.
I-am bagat o bancnota de 50 in buzunarul drept, rupt al halatului pe care il purta.
-Nu pot...voi fi concediata daca se afla ca am zis...
-Nu se va afla.Nu de la mine...
-Jurati ca nu veti spune?
-Da,jur.Spune.mi.
-Nu este orice legenda,este legenda care a inchis temporar salonul 57, mai exact camera in care ne aflam...1408.
-Wow..Spune.mi..ce este?
-Stati jos... In trecut,mai exact in 1926, aici era sectia de boli psihice care dupa 1927 s-a inchis si s-a mutat la spitalul Baltazar.
-De ce s-a inchis?
-Shhh... In acel an, aici a fost internat un om pe numele lui adevarat Mike Enslin, care cand a ajuns aici a fost poreclit Tom.Pentru ca nu credea decat in ceea ce vedea...Se crede ca a venit aici prin mai si ca nu dupa mult timp, cam dupa o luna asa... a murit.Medicii credeau ca suferea de epilepsie,care netratata l-a facut sa-si ia viata.Dar asistentele au auzit tot felul de tipete si majoritatea erau sigure ca Tom a fost omorat de cineva...Cine era acel cineva...sau cine este..asta nu s-a aflat.. Sectia s-a inchis atunci pentru ca politia sa.si faca treaba, dar dupa un an au redeschis.o in secret din cauza lipsei de spatiu pentru pacienti... De atunci se pare ca in fiecare an... pe data de 13 iunie...pacientul/pacienta care se afla in acest salon simte prezenta cuiva strain aici. Noi credem ca ar putea fi chiar Tom... Sper ca ceea ce v.am spus va ramane intre noi...
-Da..desigur. Deci e adevarata povestea asta?
-E doar o legenda...Nimic care sa va sperie...Astfel de legende sunt la fiecare colt de strada...Ma scuzati.
Si a plecat....
Mihai a inceput sa se miste incet, gemand usor.Il durea tot corpul, dar macar stiam ca e bine.Va fi o recuperare lunga,grea si dureroasa ,atat pentru el cat si pentru mine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu