Regula nr 1:

Have fun and share! :).

vineri, 4 iunie 2010

Episodul 55

"Deja a trecut ceva timp de când locuim împreună şi nu ne-am certat, ne înţelegem bine, e totul ok. Cred că ea e Aleasa. Da! Trebuie neapărat să vad cum fac să o conving pe Ana să vină cu mine să îi cumpăr inelul de logodnă... Sau să merg singur? Ori cu Andrei? Aoleu, nici nu am cerut-o încă în căsătorie şi deja sunt confuz, e atât de complicat! Mi-e groază să mă gândesc la pregătirile pentru nuntă... Dar trebuie. O să o fac. O să ma duc, singur, şi o să îi iau inel. Da. Asta o să fac."
Gândurile din mintea iubitului meu se băteau cap în cap mai rău decât ale mele. El are să facă pasul ăsta, "pasul cel mare". Eu trebuie doar să îl urmez, sau nu. Il voi urma, pentru că este Alesul meu. Ştiu asta. Simt. Nu simt ceea ce simţeam pentru Dragoş. Simt mult mai mult de atât. Magii spun că vezi o sclipire deasupra umărului drept a Jumătătţii tale, când o întâlneşti pentru prima dată. Nu ştiu dacă era doar o rază de soare ce şi-a făcut loc printre frunzele copacilor sau chiar e adevărat, dar am văzut-o. Cel putin cu ochii minţii.

Au trecut cam două săptămâni de la ziua lui Andrei. Toate apele s-au liniştit, când, într-o sâmbătă seara, în timp ce mă uitam împreuna cu Mihai şi Marian la un desen animat, Tudor a venit acasă. Parea distant, supărat. Ne-a salutat şi a plecat grăbit spre dormitor. L-am strigat. Nu a răspuns. L-am mai strigat de câteva ori. Acelaşi rezultat. I-am lăsat pe baieţi la televizor şi m-am dus după el. Lumina în dormitor era stinsă.
- Tudor, eşti aici?
- Da.
- Ce ai păţit, dragule?
- Nimic. De ce?
- Pai.. ai fugit repede aici. Ce s-a întâmplat? Unde eşti?
- Aprinde lumina.
Am aprins lumina şi am rămas uimită când am vazut ceea ce a făcut în câteva minute din dormitorul nostru.
- Iubitule, e foarte frumooos! Nu-mi găsesc cuvintele..!
- Îţi place?
- Mă mai intrebi?!
Am sărit în braţele lui şi l-am sărutat. N-am mai avut de mult timp parte de un moment aşa romantic.
- Te iubesc.
- Şi eu. De aceea, vreau să te întreb...
- Nu... nu pot sa cred!
- Mă laşi să zic?
- Aaa, da, zi, zi, iubitule...
- Vrei să fii soţia mea?
- Da, vreau... Te iubesc! Te iubesc mult!
- Eu şi mai mult, Ioana...
Dacă nu erau Mihai şi Marian care să intre peste noi, am fi continuat acea seară într-o partidă de dragoste nebună, mai mult sau mai puţin romantică. Dar şi aşa, după ce au adormit băieţii, ne-am pierdut în cearceaf...
Trebuie să începem pregătirile pentru nuntă. Ştiu cum a fost la Ana şi Andrei deci nici nu vreau să mă gândesc cum va fi la mine... Pregătiri peste pregătiri. Nu vreau să facem nunta în Bucureşti. Vreau să fie ceva romantic, poate pe malul mării, sau la munte, undeva. Nu ştiu... dar nu vreau în aglomeraţia din Bucureşti. Sper să stabilim o dată cât mai curând... Hmm, poate pe la începutul lui aprilie, până în mai, oricum. Voi vorbi mâine cu el. Acum voi încerca să dorm...



Da, am scris cu diacritice. Mi-am dat seama că arată mult mai estetic aşa şi este mult mai ok, având în vedere faptul că scriu în română... Adică măcar să fie română 100%, hihi :D V-am pupat!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu