Întrecere, hihi

Astăzi câţiva prieteni de-ai mei au făcut o nouă rampă de pământ în parc, deoarece cea veche se "uzase", era mai joasă, mai mică şi oricum se lucrează în parc şi nu se mai puteau da pe ea ca lumea. Şi dacă tot au inaugurat-o, au făcut şi o mică "întrecere", care sare mai sus şi mai bine. Văzând că sunt cam la egalitate, veţi vedea în pozele de mai jos ce au făcut pentru a stabili care este cel mai bun.















Ei bine, da, au pus o bicicletă pe rampă şi au sărit peste ea. Încă sunt la egalitate, deşi, după părerea mea, Teiuţ (cel fără tricou) sare mai bine. Abia aştept să văd ce se va întâmpla mâine :D.

Îmi place să îi văd cum se dau, e ca şi cum aş fi eu în locul lor. Dar nu sunt. Grija părinţilor pentru mine este prea mare pentru a mă lăsa să practic acest sport, "de băieţi". Aşa că, până când voi avea eu suficienţi bani pentru o bicicletă, va trebui să mă mulţumesc cu privitul, cu trăitul senzaţiilor pe care le simt ei când sar vizual, nu fizic.

Cam atât. V-am pupat!