Regula nr 1:

Have fun and share! :).

sâmbătă, 12 iunie 2010

Taximetrişti

Am citit acum ceva vreme un post de-al Cameliei, a.k.a. Erase Rewind şi m-am gândit să îmi spun şi eu părerea despre acest subiect: taximetriştii.
De câteva luni încoace am început şi eu să circul cu taxi-ul şi asta nu pentru că m-ar deranja foarte tare să merg cu metroul/ tramvaiul la liceu, ci pentru că mă trezesc târziu dimineaţa şi cu taxi-ul fac 20 de minute, maxim, pe când cu metroul fac minim 35, iar cu tramvaiul vreo 50 de minute. Atât metrourile cât şi tramvaiele sunt pline de oameni somnoroşi, care se uita la tine de parcă tocmai ai aruncat cu apă rece pe ei şi i-ai trezit. Nu asta mă deranjează. Fiecare cu a mă-sii. Mă deranjează cei care dorm, da.. DORM în metrou. Nu înţeleg cum poate cineva dormi în metrourile alea vechi, alea cu graffitti, care scârţâie din toate încheieturile şi sunt făcute dintr-o tablă de prin anii '50, de se aude tot prin ea, abia aud muzica din căşti, deşi volumul este dat la maxim.
De aceea aleg taxi-ul. Nu sun să vină să mă ia din faţa blocului, pentru că nu sunt chiar atât de leneşă. Merg până la staţia de taxi-uri de la mine, care este la o staţie de tramvai distanţă de casă. Şi, fiind dimineaţă, se întâmplă să fie minim 3-4 taxi-uri acolo. Cunosc taximetriştii după faţă şi după comportamentul lor atunci când văd ca se apropie cineva. Dacă sunt distraşi şi te observă abia atunci când ajungi lângă portiera lor e de bine. Dacă citeste ziaru' cu ochii când într-o parte când în alta, poate-poate o veni cineva să le ceară o cursă, atunci nu e bine. În general aleg taximeştristi mai în vârstă, pentru că aceia nu sunt aşa grăbiţi şi nu se bagă, nu înjură la volan sau d-astea.
Eram într-o seară cu Gus, al doilea cel mai bun prieten al meu şi în acelaşi timp colegul meu de bancă şi ne întorceam de la o petrecere. Nu era chiar foarte tarziu, dar urmatoarea zi, de dimineaţă, aveam examen. Şi cum mergeam noi spre Iulia Haşdeu am văzut un taxi staţionat şi ne-am urcat. L-am lasat pe el în Dristor, urmând ca eu sa continui drumul până acasă. Până în Dristor şoferul s-a comportat ok. Dar, la primul semafor intermitent, unde câţiva pietoni traversau, a început să tipe la ei şi să îi înjure de mama focului. Ok, l-am lasat în legea lui acolo. Nu mă interesa. Dar dupa ce i-a înjurat vreo jumătate de kilometru a început o conversaţie cu mine despre acest subiect. Din câte ştiu eu meseria lor este să conducă până unde le zici tu. Mă enervează cei care încep şi întreabă: Şi cum e la liceu? Ce clasă eşti? Se învaţă bine aici la liceul ăsta? Păi, nenea, dacă te interesează aşa mult cum se învaţă, caută pe net site-ul şi verifică, nu mă întreba pe mine că nu îmi place să vorbesc despre asta.
În schimb, sunt şi taximetrişti care tac. Şi în maşină e o linişte deplină sau se aude radio-ul. Atunci da. Atunci e frumos.Atunci îmi place. Taximetristul îşi vede de treaba lui acolo şi eu de a mea, ca pasager/client/om care stă în spate. Da, mereu când merg cu taxi-ul stau în spate pentru că nu vreau să stau în faţă lângă un necunoscut. Ador să stau în faţă în maşina alor mei, aş prefera să fiu chiar eu cea care conduce, dar într-o maşina străină, alături de un străin, prefer să nu.
Ce mai îmi place la taximetrişti este că ştiu multe scurtături/ alei lăturalnice etc. şi evită aglomeraţia de la Alba Iulia la Tribunal/Unirii. Pot să spun că prima oară mă speriasem puţin, pentru că eram aproape de Dristor şi la un moment dat, nenea taximetristu' a făcut dreapta pe o stradă care ducea la cimitir. Ştiam strada, dar nu ştiam că dacă faci stânga-dreapta-stânga-dreapta şi după încă o stângă ajungi la Baba Novac. Şi după, pe Calea Calaraşilor, iar a facut o schemă d-asta pe nişte străduţe şi am ajuns în faţă la Biserica Sf Mina.
În concluzie, abia aştept să îmi iau carnetul ca să nu le mai dau atâţia bani taximetriştilor, pentru că eu cu R.A.T.B./METROREX nu mai circul decât în cazuri extreme. Nu aş vrea să mă înţelegeţi greşit şi să credeţi că sunt o fiţoasă d-aia plină de bani, piţipoanca style, d-astea. Nu. Dacă aş fi plină de bani nu aş merge cu taxi-ul pentru că aş avea o bicicletă cu care aş face... 15 minute, să zicem, până la liceu.Şi dacă aş fi piţipoancă nu aş avea un blog în care să scriu, aş avea un blog în care aş posta poze cu mine în costum de baie, că tot s-au deschis ştrandurile. Pur şi simplu nu mai vreau să merg cu mijloacele de transport în comun, mai ales acum, când a venit căldura şi nu mai poţi respira în autobuze şi în tramvaie. În metrouri e mai ok, dar în autobuze, mai ales dacă nu au aer condiţionat, mori.
Deşi mă repet, abia aştept să îmi iau carnetul ca să nu mai depind de o anumită sumă de bani pentru a putea ajunge unde vreau. Îmi fac plinul o dată pe săptămânpă şi aia e.

Cam atât pentru astăzi. Episodul mai stă în Drafts ceva timp, cel puţin până termin şcoala.
V-am pupat!

2 comentarii:

  1. :)) mi-ai adus aminte de vremurile "bune", cand eram mica si era o moda sa se doarma in tramvai. se dormea pe rupte, cate o tura intreaga, pentru ca iesea lumea de la munca:))

    cu taxi-urile e mai greu pana te prinzi care firma are oamenii cei mai ok; eu cel putin asa fac. folosesc o singura firma, si fac comanda. in caz de ceva, am "acoperire";))

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) eu nu ma uit neaparat la firma :D la ora aia abia vad omu' din masina, da' pai sa mai vad si ce scrie pe masina.. :))

    RăspundețiȘtergere