Regula nr 1:

Have fun and share! :).

sâmbătă, 17 iulie 2010

Ganduri spuse...

Trebuie sa mai scriu ceva despre el... In ultima saptamana am fost fericita, cel putin datorita lui. Nu ma intrebati de ce, ca nici eu nu prea stiu, ca nu a fost nicio diferenta fata de celelalte saptamani. Am reinceput sa ies in parc dintr-o "greseala". Ma intorceam de la "film"(eram un car de nervi pentru ca fata cu care trebuia sa merg nu a mai putut ajunge) si am zis sa trec prin parc, crezand ca ei sunt plecati. Dar erau acolo si au zis sa mai stau si am mai stat, inca vreo 7 ore.

Cei si cele noi imi aruncau priviri ciudate, nestiind cine sunt si de unde ii cunosc etc. Dar ei sunt baietii mei, care au crescut sub ochii mei micuti, de cand aveam eu 13 ani neimpliniti si pana acum, cand mai am putin si fac 16.

Ma rog, nu voi mai vorbi despre ei pentru ca nu despre baietii mei e vorba, ci despre baiatul meu. Il mai alint asa cateodata, cand urmeaza sa ii cer ceva, hahaha.

Revenind, il surprind des uitandu-se la mine sau prin mine, oricum, in directia mea. Dar, pentru ca ma simt privita, banuiesc ca se uita la mine.. Ma rog, nu asta conteaza, nu exista nicio lege care sa interzica privitul, inca (haha).

Noi ne certam. Mereu. Si cand nu ne certam, ne contrazicem. Si cand nu facem niciuna din alea de mai inainte, povestim ceva si dupa facem ce am zis mai devreme. Deci, oricum ar fi, noi avem cam 15 dispute zilnice, ca sa le zic asa, care suna ceva de genul:

(el vorbeste si eu intreb ceva sau chestii de genul)
el: Da' te-a intrebat cineva ceva?
eu: Da' vorbeam cu tine?
el: Varza...
eu: Gata!
el: Tu nu esti "gata" cu mine, ai inteles?
eu: Gata, am zis!
el: Nu ca "gata"...
eu: Gataaaa.
The End, pentru scurt timp.

Nu ma satur niciodata de discutiile astea. Ma amuza mult si el se enerveaza de fiecare data. Nu stiu daca pe bune sau face asta la misto, dar este dragut cand se enerveaza, hahaha.

In fine, ideea e ca nu stiu ce sa cred/fac. Au trecut 8 luni si ceva, aproape 9, luni frumoase, dar care puteau fi si mai frumoase daca nu era totul o gluma. Si a trecut un an de cand am pierdut (adica ne-am despartit, ca de fapt acum realizez ca nu am pierdut nimic) un baiat la care tineam mult. Dar la el tin si mai mult, pentru ca acum sunt mai mare, stiu mai bine cam care e treaba cu sentimentele, am capatat ceva experienta de viata in acest an al bobocimii.

Si stiu ca nu se va intampla niciodata. Si stiu si ca eu sunt singura pierzatoare aici. Dar stiu ca la un moment dat o sa mi se ia de el si o sa se ajunga la o stricta relatie de amicitie din ambele parti.

In fine, pana cand o sa mi se ia de dragoste, gluma continua, uneori poate fara voia mea...

V-am pupat!


[photo: me]
[edit: me]
["models": Cristi V. & Raluca-Ana-Maria N.]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu