Regula nr 1:

Have fun and share! :).

duminică, 25 iulie 2010

Piţiponcism

E vacanţă, e cald, nu prea mai scrie omu' pe blog în zilele astea. Dar nu am uitat că trebuie să continui trilogia Materialism, piţiponcism şi bossime, cu partea a doua şi anume piţiponcism.

Cred că vi se întâmplă destul de des să vedeţi pe stradă fete arătând aşa sau aşa şi să vă uitaţi la ele abţinându-vă să nu râdeţi de cât de frumos se îmbracă, asortează şi machiază aceste domnişoare apărute de nicăieri într-un timp atât de scurt, dar totuşi într-un număr atât de mare… Pe scurt, piţipoancele au fost la început nişte fete obişnuite, care, din cauza manifestării premature a hormonilor simt nevoia de liberă exprimare(că şi aşa e democraţie..) şi cum altfel să se exprime mai bine dacă nu expunându-şi formele apetisante în faţa întregului popor care le vede pe stradă sau pe hi5, facebook, netlog ş.a.m.d.

Pentru a se putea exprima, acestea au nevoie de silicon şi mult, mult solar, dar nu în ultimul rând de multe poze în poziţii provocatoare şi buze ţuguiate, rujate "discret" cu roz sau alte culori ţipătoare.

Aşa pot fi ele caracterizate în câteva cuvinte. Nu pot înţelege aceasta dorinţă a lor de a atrage privirile băieţilor arătând în felul în care arată. Adică, ok, pot înţelege că nu ştii să asortezi nişte culori pe tine, dar nu pot înţelege de ce nu ţi se pare ciudat că lumea râde de tine şi de faptul că arăţi ca ultima ştoarfă de pe Mătăsari... Poate nu ai oglindă acasă, nu ai bani să îţi iei una d-aia mare, să încapi în ea şi pe lungime şi pe lăţime. Dar nici ăsta nu e un motiv bun pentru faptul că arăţi aşa, din moment ce îţi faci poze în geamurile băncilor sau în orice alt geam în care ti se vede reflexia.

Dar azi nu voi vorbi numai despre fetele care adoptă acest stil şukar de viaţă, pentru că după o să ziceţi că fac discriminare între sexe sau că sunt geloasă pe "atrăgătoarele domnişoare", ahahaha. Sunt şi băieţi d-ăştia şukari, şmecheri, borfaşi, peşti, cum vreţi voi să le ziceţi. Io le zic cocalari.

Despre cocalarul de România putem spune aşa: se ia una bucată maroniu de România, se întreţine cu ceafă de porc trasă pe nas şi intravenos asezonată cu cartofi prăjţi şi bere “ca să alunece”. Lănţoiul de aur vine la pachet cu burta păroasă şi mustaţă asortată alături de ultimele gadgeturi apărute pe piaţă şi ultimele modele de Audi (neapărat pe alb). Cam aşa putem descrie foarte pe scurt cocalarul specific. Dar nu numai ăştia intră în categoria cocalarilor de România. Aici intră şi acei băieţoi care se cred fete. Adică ăia care poartă chestii mult prea mulate pe ei, ca să se vadă brandu', dom'le. Să vadă şi lumea ce mult muncesc ei la sală, de luni până vineri, în timp ce weekend-ul este predestinat relaxării totale pe unul din ştrandurile din Capitală.

Piţiponcismul se leagă mult de bossime. Adică cu cât eşti mai piţiponc sau piţipoancă(adică cu cât te faci mai mult de râs, în mare parte) cu atât eşti mai boss, mai şmecher, în gaşca ta. Şi bossimea se leagă de materialism şi tot aşa. Dar despre bossime, data viitoare.

E un triunghi al Bermudelor aici, că dacă intrii nu prea mai poţi scăpa (uitaţi-vă la Românica noastră, exemplul viu)

V-am pupat!



P.S. 1: Nu vreau să mai fiu înţeleasă greşit. Nu am nimic cu oamenii ăştia, atâta timp cât stau în banca lor, departe de raza mea vizuală şi auditivă, desigur.
P.S. 2: O parte din post este preluată de pe un alt blog al meu pe care vreau să îl şterg, şi anume BrainlessBlog şi am zis că nu are rost să pierd acele puţine posturi, deci să le preiau aici.

2 comentarii: