Regula nr 1:

Have fun and share! :).

duminică, 31 octombrie 2010

Despre cum oamenii sunt proşti

Deşi ascult muzică ritmată, care ar trebui să îmi dea energie şi să mă facă să mă simt mai bine, tot mă simt ca dracu.

Parcă iar aş începe cu sentimentalismele mele obişnuite de fată mică, dar cred că v-aţi săturat şi voi şi el, şi eu, de ele. Sunt un pic dezamăgită, adică o dată pe an e ziua mea... Cum să uiţi de ea? Mă rog, nu voi începe acum să vă vorbesc despre asta.

Vă voi vorbi despre... hmm ... despre cum oamenii sunt proşti.

Şi sunt mulţi proşti. Din fiecare categorie socială; de la aurolaci, cerşetori şamd, la oamenii ăia de sus, pe care i-aţi votat sau nu, dar care tot acolo vor rămâne câţiva ani de acum încolo.

Dar nu despre ăia de sus voi vorbi, că toată lumea vorbeşte de ei, în fiecare zi, pe fiecare post de televiziune, câteva ore bune. De fapt, nu pe fiecare post, că pe alea de desene şi muzică nu se vorbeşte de ei (d-aia io ţin TV-ul doar pe Disney Channel).

Cred că am mai vorbit o dată despre ceva de genul ăsta, dar era vorba despre moşi şi babe. Acum vorbesc de oameni în generali, nu la o categorie de vârstă anume. Adică oarecum e o categorie de vârstă: vârsta la care sunt părinţii cu copii mici.

Da. În postu ăsta despre ei voi vorbi. Şi la copii mici mă refer la 3-6 ani. Perioada aia în care pentru părinţi copilu lor mereu are prioritate în toate şi nimeni nu are voi să îi întrerupă micuţul puişor din ceea ce face, chiar dacă se află într-un loc public şi e posibil să se trezească cu o rolă în cap sau un ghidon în burtă.

Am experimentat asemenea situaţii cu rolele, când mă grăbeam spre fostul liceu, adică C.N.B. George Coşbuc şi eram pe role, că voiam să aflu dacă am intrat în Kretzulescu sau nu. Şi cum mă grăbeam eu, am zis să o iau prin parc, să nu mai ocolesc pe te miri unde, că prin parc e drumul mai scurt. Şi cum mergeam io frumos cu vreo 15-20 de kilometrii la oră prin parc pe role văd nişte copii care se alergau pe iarbă. Ok, bravo lor, ce frumos era când mă jucam şi eu aşa. De unde! Fix când să trec şi io p-acolo grăbită se trezeşte copilu alergat să traverseze aleea în partea cealaltă unde era iarbă. Nu ştiu cum am făcut, dar l-am apucat şi l-am dat la o parte, iar eu am căzut frumos pe asfaltul încins de soare şi tot mama, mătuşa, bona, bunica sau cine o fi fost aia se răţoia la mine că de ce nu sunt atentă. Păi cu ce sunt io vinovată că nu a fost copilu învăţat să se uite în stânga şi în dreapta? Şi de unde să ştiu io că, copilu avea de gând să se alerge şi prin partea cealaltă a aleii? Şi chiar dacă ştiam, de ce să încetinesc eu ca să treacă copilu ăla?

Trecem de experienţele mele minunate şi vă zic şi de-ale prietenilor cu bicicletele. Nu puţine au fost dăţile când copii mergeau pe banda aia galbenă, mişto şi, deşi tu, ca biciclist, ţipai să se dea la o parte, ei nu o făceau şi te mai şi înjurau părinţii că "da ce-ai mă de ţipi aşa? Ţi-a luat mă-ta stradă?" Frate, mai citiţi şi voi ziarele. Spaţiul dintre dungile alea galbene e pentru biciclişti, ca să meargă ei pe acolo, să nu mai încurce traficul sau oamenii de pe trotuare. Dar cum sunteţi prea proşti şi nu găşiţi nicio scuză pentru că ştiţi că plodu vosttu e vinovat băgaţi la înaintare înjurăturile. Nu aşa se face. Dacă eşti prost, nu-ţi prosti şi copilu...

Sau mai sunt unii adolescenţi cărora tre să le faci tu loc, nu ei ţie, deşi tu ai prioritate... Care intră în tine fără nicio neruşinare şi bagă textu " Frate, ce-ai? Uite-te în pana mea pe unde mergi!!!" Tot io? De ce? Că eşti tu prost şi nu ştii regulile?

În fine, iar încep să mă enervez aiurea din cauza gândului că sunt prea mulţi proşti şi nu e bine.

V-am pupat!

2 comentarii: