Bună,
Ne-am cunoscut, am vorbit şi în timp am devenit cele mai bune prietene. Poate acum nu mai ştii cine sunt, sau că plângeai pe umărul meu de câte ori aveai nevoie... Poate că am greşit şi eu, sau poate ai greşit tu. Ai uitat de unde ai plecat şi te-ai schimbat. Ai uitat când mă sunai că el te făcea să plângi, ai uitat când mi-ai stricat o excursie din cauza lui, pentru că nu te mai băga în seamă. Ai uitat zilele în care pierdeam ore întregi explicându-ţi ceea ce gândeşte el şi îmi răceam gura degeaba... Ai uitat, nebuno, când veneai la mine cu ochii în pământ spunându-mi că am avut dreptate... Şi ai uitat şi că mereu am fost pentru tine acolo, când ai avut nevoie de mine. Şi am cunoscut tot Bucureştiul împreună acum câţiva ani.
Nu te credeam aşa, m-ai dezamăgit. Şi tu... E bine să ai mulţi prieteni, sau poate nu. Asta e decizia ta, nu mă bag. Dar nu e bine să îţi uiţi vechii prieteni, care au fost alături de tine atât în momente fericite, cât şi triste. Mă bagi în seamă doar când ai ceva pe suflet şi pe noii prieteni îi doare în 3 litere de problemele tale. Am observat. Dar gata. Iert o dată, de două ori, dar m-am săturat şi eu. Nu cred că te-am uitat vreodată şi nu cred că ţi-am făcut vreodată faze d-astea, deşi am două anturaje cu care pot sta mereu; şi crede-mă că am ce face cu ei, aş sta anii de zile cu ei şi nu m-aş plictisi. Dar tu, nu... Te-ai săturat de prietenia mea. Ok. Puteai să-mi zici în faţă, ştii că nu suport ignoranţa...
Pe scurt şi pe final, îmi pare rău că te-ai schimat şi că nu mai e nevoie de prietenia mea.
Semnat, Dianna, cea care n-o să se schimbe niciodată
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu