Regula nr 1:

Have fun and share! :).

sâmbătă, 31 decembrie 2011

2012.

Va urez un an nou fericit si plin de impliniri, de iubire, fericire, cat mai multe petreceri etc etc

Sper sa readuc vis vandut la gramaj la ceea ce a fost anul trecut, dar deja cred ca promit asta de prea mult timp.

Va pup, va iubesc si va multumesc ca sunteti alaturi de mine in cel de-al doilea revelion pe care il petrecem impreuna in blogosfera! 

LA MULTI ANI! 


sâmbătă, 17 decembrie 2011

Link exchange

Update: daca nu mai sunteti in listele mele inseamna ca atunci cand amfacut "curatenie" in Blogroll nu am vazut link catre blogul meu. Voiincerca sa intru sa verific cat de curand cine ma are si cine nu din nou, ca sa evit certurile.

Multumesc pentru intelegere.

Dianna
De-ati stii cat de dor imi e sa stau ore intregi sa scriu pe blog... Of... E atat de greu, noroc ca vine vacanta si poate ma mobilizez si eu sa mai scriu. O sa reincep seria "P.O.D." de pe 1 ianuarie 2012, ca acum e deja prea tarziu, am lipsit prea mult timp ca sa incep asa, dintr-o data. O sa incerc sa promovez blogul si pe Facebook, am  trecut deja de 100 de likeuri, dar se poate si mai mult, nu?

Schimband subiectul, va zic ca azi am fost in Cismigiu sa facem incadrari la cursul de jurnalism... O sa aflam dupa vacanta ce a iesit, eu am luat cateva cadre pe care voi incerca sa le aranjez frumos sa le pun pe YouTube sa le vedeti si voi... :))

Va pup,
Dianna.

vineri, 2 decembrie 2011

Cadou de Craciun

Desi Steve Jobs nu mai e printre noi, a lasat in urma sa tehnologia touchscreen si nu numai. Pe langa deja cunoscutele iPoduri, iPhoneuri si iMacuri, cel mai nou concept al companiei Apple, lansat anul trecut, iPadul, s-a vandut deja in cateva milioane de exemplare.

Cu procesor Dual Core creat special pentru iPad, cu viteza de 1 Ghz, Hard Disk de 16, 32 sau 64 Gb si o diagonala de 9.7 inches, iPad / iPad 2 au revolutionat tehnologia telecomunicatiei. Nu ai numai internetul in geanta, dar poti viziona filme, te poti juca jocuri, poti folosi camera web pentru Facetime sau poti comunica pe retelele de socializare. Pare ca mai bine iti iei un iPhone, nu? Dar iPhoneul este un smarphone, nu o tableta inteligenta, care este atat de utila in zilele noastre.

Am gasit pe evomag multe modele de tablete, de la diferite branduri, dar niciunul nu este mai bun ca primul aparut, nu? Cei de la Apple stiu cum sa isi creeze gadgeturile astfel incat oamenii sa nu se mai poata dezlipi de ele, iar faptul ca si Romania se poate bucura de serviciile de ultima generatie pe care le ofera aceasta companie este genial.

De mult timp imi doresc iPhone. Inca nu am reusit sa mi-l iau, dar de Craciun sigur primesc un iPad!

miercuri, 30 noiembrie 2011

La multi ani, Andrei! La multi ani, Andreea!

Astazi este Sfantul Andrei, cel care a avut misiunea de a crestina zona din Nordul Ierusalimului si care a ajuns si pe meleagurile noastre, in actuala zona cunoscuta drept Dobrogea.

Vreau sa urez cu aceasta ocazie un calduros la multi ani tuturor Andreilor speciali din viata mea si celor pe care nu ii cunosc si, de asemenea, tuturor Andreelor din viata si nu numai. La multi ani! Sa fiti sanatosi si fericiti si sa va bucurati de fiecare moment din viata, caci fiecare este unic!

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Vis strain [2]

Scriam la inceputul anului ca abia astept sa plec din tara, ca as vrea sa ma mut la 18 ani si alte faze de genulsi am realizat cat de mult m-am schimbat. Mi-am schimbat mentalitate si am realizat ca ceea ce imi doream eu era ceea  ce gandea Dianna la 16 ani.

La 17, ma gandesc ca vreau sa petrec mai mult timp cu ai mei, ca viata e scurta si nu stii niciodata cand poti pierde pe cineva drag tie. Ma gandesc ca a ma muta sau a pleca din tara pana voi implini 20 de ani ar fi un gest imatur din partea mea, pentru ca am vazut ca nu e mare diferenta intre ce se intampla in tara si ce se intampla afara. Ma gandesc ca trebuie sa imi cladesc un viitor, sa fiu sigura pe mine, pe ceea ce imi doresc si sa am scopuri bine definite si realiste, pe care sa mi le pot indeplini singura.

Ma gandesc ca maine voi face 18 ani si va trebui sa-mi asum in totalitate toate deciziile pe care le fac si toate greselile...

vineri, 18 noiembrie 2011

Sentimentalisme.

Mi-e dor de tine. Rău de tot. Nu ştiu ce s-a întâmplat. Cred că e prima dată când nu vorbim 4 zile la rând de când te cunosc. Şi mă simt foarte ciudat că nu îţi spun ce fac, că nu ştiu nimic de tine, dacă eşti ok, dacă te-a mai enervat cineva...

Şi nu mă pot gândi decât la tine...

Vreau să ştiu ce faci, dacă eşti bine...

Am nevoie de tine mai mult ca oricând...



Plec

Din 15 decembrie mă mut în Piaţa Victoriei cu munca. Nu credeam că îmi va fi atât de greu să mă despart de colegii mei pe care îi ştiu de doar câteva luni, dar îmi este. Mă gândesc că atunci când voi părăsi compania îmi va fi şi mai greu, pentru că îi voi vedea mai rar şi mai puţin...

Nu credeam că e atât de greu să te desparţi de locul de muncă...

Dar vom trăi şi vom vedea... E posibil să fiu promovată în curând, deci totul răul spre bine...

Vă pup,

Dianna.

Inainte sa plec

marți, 8 noiembrie 2011

P.O.D.[325]


Sunt in concediu, deci imi permite timpul sa postez macar poza zilei ;;)

Diana.

Diana - Nume folosit in olandeza, italiana, engleza, spaniola, rusa, polona si ceha. Sursa este Diviana, nume latin pentru zeita. Numele zeitei romane a lunii este echivalentul zeitei grecesti Artemis. Era si zeita vanatorii si a castitatii. I se mai spunea Cyntia si Delia. 


Oo da. :>

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Gand.

Te rog, nu te mai chinui să-mi afli mie trecutul, gândește-te ce ai făcut tu și mie mi-ai ascuns, înainte să mă bârfești. Că eu aflu, și tot tu pici prost în ochii mei. E viața mea și fac ce vreau cu ea, chiar nu înțeleg de ce trebuie să-mi despici mie firul în patru. Caută un burete, ca să-ți ștergi trecutul, că io nu regret nimic și nu mă ascund, am amintiri prea frumoase ca să le pierd. Tu, în schimb, faci pe prințesa aia inocentă și pură.

Atât am avut de zis. 
Dianna.

joi, 27 octombrie 2011

Visul american.

Vreau sa-mi traiesc visul american! Si voi reusi!



17.

Iata ca am ajuns la cea de-a 17 toamna a vietii mele si am o stare inexplicabila de fericire combinata cu melancolie, ura etc.

Am realizat ca prietenii adevarati stiu cand e ziua mea, prietenii mei ma iubesc neconditionat si imi demonstreaza asta de cate ori au ocazia.

Am 17 ani, da. Nu mai am de mult timp mentalitatea unui copil de varsta mea, dar sunt bucuroasa ca am abia 17 ani, cand ma gandesc ca problemele mele depasesc problemele unora ce au trecut de doua decenii din viata lor...

In astia 17 ani am trecut prin tot ce se putea trece, mai putin inchisoarea :)) am chiulit, am facut prostii, mi-au chemat parintii la scoala, am vazut cat de greu se face un ban si cat de repede se duce, m-am imbatat, am petrecut, mi-am iubit colegii in cel mai pur si adevarat mod posibil si nu regret nimic din ce am facut in anii astia.

Nu imi vine sa cred cand a trecut atata timp, dar uite ca am crescut... Cred ca daca ma uit acum la poze cu mine mica incep sa plang, cand vad cat de repede au trecut anii pe langa mine si ai mei...

Cam atat....

Somn usor,
Dianna.

luni, 24 octombrie 2011

Romania. Bucuresti.

Privesc pe strada,privesc in jur. Strazi sunt pline de gropi ca stim pe cine sa alegem sa ne guverneze. Soferii se plang de sosele,se plang de pretul benzinei dar traficul este insuportabil. Mentalitatea este distrusa,sau poate asta trebuie sa credem. Sunt adeptul "legendei" conducerii mondiale. Chiar cred ca sunt unii oameni care sunt plini de bani,plini de influenta,plini de relatii care pun totul cap la cap. Nu cred ca totul merge asa de rau sau,eventual,de bine de la sine. In Romania se vorbeste de criza financiara,de recesiune,de iesire din criza,de scadere economica,de datorii la FMI,de guvernul Boc si de capitanul Basescu si de faptul ca acestia ne-au adus intr'o prapastie economica. Pensii reduse,salarii reduse,TVA crescut,taxe si impozite adaugate. Proteste,miting-uri,defilari,greve. Sindicalisti in strada,pensionari in strada,profesori in strada,muncitori in strada...Romania in strada. Concluzia? Totul se rezuma la bani.

Dar oare privim cu adevarat ce se intampla? Nu degeaba am spus ca traficul este insuportabil.Nu degeaba observ marcile de masini foarte ieftine precum BMW,Mercedes,Audi,Porsche,Bentley,Rolls Royce,Ferrari,Lamborghini pe strazile din Bucuresti. Bucurestiul este o capitala europeana,Bucurestiul este supranumit Micul Paris. Mai merita titlul acesta?Citeam in ziar despre un traseu pe care il vor urma niste straini. Si aratau imagini din ce vor vedea,traseu stabilit de primarie. Vor vedea cersetori la orice colt de bloc,vor vedea statui mutate(ca daca nu avem,macar sa le mutam de colo colo),vor vedea cum romanul distruge un fost cimitir pentru a face o parcare subterana. Parcare subterana pentru ca suntem in plina criza economica. Parcare pentru ca plangem cand pretul benzinei creste cu 10 bani.Parcare pentru ca pe zi ce trece mai apare un bolid in Bucuresti.Noi putem face ceva pe spinarea noastra? Pasajul Basarab este inca in constructie. Coordonator de baza un spaniol. Stadionul National Lia Manoliu,care se va numi National Arena este inca in constructie. Coordonator de baza un neamt. De ce nu sunt romani? Noi nu suntem in stare?O zona foarte foarte populata,cu peste 800 de terase/pub-uri/club-uri/cafenele ar fii zona Lipscani cunoscut ca Centrul Vechi sau Centrul Istoric. Primul cutremur de peste 5 grade,cade tot. S-au gandit sa inceapa lucrarile de consolidare la Teatrul National,din fericire. Dar,in schimb, se face un pasaj totul inutil peste dambovita pe soseaua Vacaresti.Eu sunt giurgiuvean,dar locuiesc de 5 ani in Bucuresti. Repet. Bucuresti capitala europeana. In Giurgiu,o curatenie impecabila,Bucurestiul,iertati-mi expresia...o ghena de gunoi.Multe lucruri trebuiesc privite in detaliu,pentru a-ti da seama de unde traiesti. Multe lucruri trebuiesc analizate si gandite logic pentru a avea un oras frumos si util si sa fim mandri ca traim in el. Dar poate ca lacomia distruge totul. Sau poate ca totul este de asa natura gandit incat sa fie aceasta gandire pe dos.


preluat de aici (sper sa nu ma injuri ca l-am "furat")

Bob Marley- A lalala long

<3

duminică, 23 octombrie 2011

Despre mine.

Scrie Malli ca ii place la liceu, ca ii place viata asta, in graba, si mi-a dat si mie ideea sa scriu despre o zi "obisnuita" din viata mea de acum.

Dimineata ma trezesc foarte greu de obicei- desi ceasul suna pe la 6:30, eu ma dau jos din pat abia pe la 7. Pana ma imbrac, pana imi fac ghiozdanul etc se face 7:20-7:30 si, ca sa nu mai fac absente iau taxiul, in general, ca sa ajung in timp util la scoala sa stau si cu colegii la o tigare si un cappucino de la automat. 

De multe ori plec de la scoala si ma duc direct la munca, ca nu am timp sa ajung si acasa, dar atunci cand am timp si ajung si pe acasa nu imi dau seama cat de repede trece timpul si ma trezesc ca in 40 de minute trebuiesa fiu la munca si nu am timp de nimic... Asa ca iau, din nou, taxiul, pana la munca, ca acolo chiar nu pot intarzia. Seara plec in general cu metroul, ca nu plec singura si mai radem, mai glumim pe drum. 

Cu colegii nu am mai iesit de mult timp in oras, cu prietenii nici nu mai zic, cu multi nici nu am mai vorbit de ceva vreme... Si imi pare rau, pentru ca probabil s-au suparat pe mine...

Sper sa imi gasesc un tip atat de dragut cat sa inteleaga cat de obositor e pentru mine sa fac atatea si care sa ma sustina si apreciez ca prietenii mei ma apreciaza in adancul sufletelor lor pentru ca ma descurc cu toate si pentru ca nu ii las la greu, chiar daca nu imi zic asta.

Va multumesc mult, prieteni!
Dianna.

Gasit, placut, urcat pe blog- What it takes (12)


It takes a road to go nowhere.


Design nou. [sondaj]

M-am saturat de designul vechi al blogului, asa ca l-am modificat. Ce ziceti de el? Va invit sa raspundeti la sondajul din partea dreapta, pana pe 7 noiembrie 2011.

O seara placuta,
Dianna.

sâmbătă, 22 octombrie 2011

Criză. Haos. Timp. etc

Hello! Nu am mai scris de aproape două săptămâni, dar iată și momentul liber pe care l-am prins ca să scriu ! Încep să povestesc în ordine cronologică, de când n-am mai scris până azi.

De când a început școala până acum am făcut 26 de absențe, toate în primele două săptămâni de când a început școala. Și a aflat diriga,s-a supărat și a trebuit să mă duc să îmi iau scutiri. Șipentru că întârziam la muncă, a trebuit să iau un taxi de la Poșta Vitan. Am căutat un taxi în zonă vreo 5 minute, mergeam de pe un trotuar pe altul și cum ajungeam, pleca... Și cică e criză, nu are lumea bani, dar a găsi un taxi lîn București e ca și cum ai încerca să găsești un taxi în New York... Până la urmă am găsi un taxi și am ajuns la muncă în timp util, dar mi se pare prea de tot să zici că e criză când o grămadă de  lume merge cu taxiul.... Eu știu că îmi bat joc de salariul meu, că merg mut cu taxiul în ultimul timp... Vreo 20% din el, dacanu mai mult, se duce pe taxi...

De multe ori mă simt ca un cal cu căpăstru pus, văd doar înainte: școală, munca, teme, somn și de la capăt următoarea zi... Îmi doresc să scriu din nou despre sentimentalisme, despre dragoste, despre ceea ce gândește o fată de 17 ani- da, mai am 5 zile și fac 17 ani.

Îmi doresc să am din nou iubit, să mă văd cu el, să stau la o cafea cu el și să vorbim, să plec din oraș cu el  etc etc etc.

Îmi e dor de băieții mei, am ajuns să îi văd din ce în ce mai rar, nu mai am habar de ce se întâplă în viața lor și îmi pare rău... Îmi doresc să petrec mai mult timp cu ei...

De multe ori simt că sunt prea mică și îmi irosesc anii de liceu muncind, dar chiar vreau să am banii mei și acum, că îi am, chiar nu vreau să renunț și să depind de ai mei ca înainte.

Cam atît am de zis momentan, sper să mai scriu zilele astea.

Vă pup,
Dianna.



luni, 10 octombrie 2011

miercuri, 5 octombrie 2011

P.O.D. [295]

P.O.D.s lipsa- iar




Vreau sa scriu dar nici idei nu mai am. Desi e trecut de ora 12 si maine iar ma trezesc devreme, incerc sa gasesc o idee, da' nu reusesc... sincer, chiar imi e dor sa scriu pe blog, imi e foarte dor. Deja promisiunile ca voi scrie "zilele astea" nu isi mai au rostul pentru ca stiti ca nu voi face asta.

Incerc totusi sa nu las blogul de tot si macar poze sa mai pun, desi probabil v-ati cam plictisit sa vedeti DOAR poze...

Va multumesc ca ma intelegeti!

Somn usor,
Dianna.

vineri, 30 septembrie 2011

Poze lipsa










Gand.

A trecut o saptamana de cand nu am mai scris... stiu. Ei bine, am sa incerc weekendul asta sa scriu ceva ganduri si sa le las sa se posteze de-a lungul saptamanii, ca timp nu mai am. M-a ajuns oboseala si pe mine, deja simt ca imi cedeaza corpul, dar in rest e bine.

O sa pun pozele lipsa si cam atat, ma bag la somn ca maine ma trezesc devreme.

Va pup!

vineri, 23 septembrie 2011

Top 10 organizatii secrete

10. Ordo Templi Orientis

Este o organizaţie mistică, ce a fost înfiinţată la începutul celui de-al XX-lea secol. Grupul a fost creat pe aceleaşi linii precum Francmasoneria şi se bazează pe practici oculte prin care membrii se mută de la un nivel la altul în organizaţie.

Filosofia grupului este credinţa în principiile ezoterice New Age. Organizaţia mai există încă în SUA, Marea Britanie şi unele părţi ale Europei.

9. Grupul Bilderberg

Nu este o organizaţie secretă în sine, însă este la fel de misterioasă. A fost creată în 1954, sub forma unei conferinţe la care se poate participa doar pe baza invitaţiilor. Printre cei care au intrat în grup au fost numeroşi şefi de stat, afacerişti sau moguli media.

8. Hashshashin - Ordinul Asasinilor

Denumit şi Nizari, era o organizaţie misterioasă de asasini musulmani, apărută în Estul Mijlociu în secolul al XIII-lea. Grupul era format din musulmani Shia, care s-au desprins dintr-o sectă mai mare şi care s-au alăturat pentru a înfiinţa statul Shi'ite. Întrucât erau puţini, foloseau tactici de gherilă împotriva duşmanilor, inclusiv spionaj, sabotaj şi asasinarea politică. Înainte ca grupul să fie distrus de mongoli, ei au lucrat pentru diverse personaje istorice, printre care şi Regele Richard Inimă de Leu.

7. Mâna neagră

Mâna neagră era o societate secretă de revoluţionari anti-imperialişti, creată în Serbia, în 1912. S-a născut ca o ramură a grupului Narodna Adbrona, care dorea să unească toate popoarele slave din Europa într-o singură ţară. Acest lucru cerea separarea Serbiei de imperiul Austro-Ungar. Grupul a folosit propaganda anti-austriacă, a antrenat sabotori şi asasini pentru a distruge liderii politici din zonă. Societatea ar fi fost uitată, probabil, dacă nu ar fi fost implicată într-un mare eveniment al secolului XX - asasinarea lui Franz Ferdinand. Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, transformându-se în cele din urmă în Primul Război Mondial.

6. Cavalerii Cercului de Aur

A fost o societate secretă americană care a înflorit în timpul Războiului Civil. La început, grupul dorea anexarea Mexicului şi Indiilor de Vest, crezând că vor ajuta la dezvoltarea sclaviei. Dar după ce a început Războiul Civil, grupul a trecut de la susţinerea colonialismului la susţinerea noului guvern confederat. Cavalerii au avut mii de membrii, formându-se armate de gherilă.

5. Societatea Thule
Grupul a fost creat în Germania, imediat după sfârşitul Primul Război Mondial. A început ca o organizaţie ocultă, însă s-a transformat rapid într-una care susţinea ideologia rasei ariane, pornind la vânătoare de evrei şi de alte minorităţi. În 1919, Societatea Thule a format o organizaţie politică denumită Partidul Muncitoresc German - viitorul partid nazist, iar printre membrii săi se afla şi Adolf Hitler.

4. Fiii Libertăţii

O organizaţie care a existat în America de Nord, înainte de Războiul Revoluţionar. Nu a fost o societate secretă în adevăratul sens al cuvântului, ci mai mult un grup de patrioţi din colonii, care susţineau un scop comun. Ei au folosit sabotajul şi activităţi teroriste, devenind mai mult "fiii violenţei", decât cei ai libertăţii.

3. Cranii şi Oase
Societatea secretă Cranii şi Oase de la Yale este printre cele mai faimoase. Organizaţia alege noi membrii dintre studenţii universităţii în fiecare primăvară - în general atleţi, membrii ai consiliului studenţesc sau preşedinţi de fraternităţi. Printre cei care fac parte din Cranii şi Oase au fost preşedinţi ai SUA, senatori şi judecători, crezându-se că societatea formează elita politică.

2. Illuminati

Grupul este considerat mai mult un mit, dar legenda datează de pe vremea unei societăţi reale, care a existat în Germania, în anii 1700. Pe atunci, membrii grupului se proclamau gânditori iluminaţi. Presa a pornit împotriva lor şi organizaţia a început să fie văzută drept o forţă a dizidenţilor, care ar fi dus chiar la Revoluţia Franceză. Grupul a dispărut, însă încă se mai crede că influenţează lumea politică din umbră. Familia Bush, Churchill şi chiar Barack Obama ar face parte din această organizaţie, deşi nu există nicio dovadă.

1. Francmasoneria

Deşi în ziua de azi nu mai este la fel de puternică, francmasoneria rămâne cea mai faimoasă societate "secretă" din lume - atât de secretă, încât are circa 5 milioane de membrii. Grupul a fost creat oficial în 1717, însă există încă din anii 1300.

Iniţial, a fost creată ca o frăţie între oamenii cu anumite idei filozifice, printre ele, credinţa într-o fiinţă supermă. Ei spun că sunt corecţi din punct de vedere moral, lucrând în serviciul comunităţii şi ajutând nevoiaşii. În ciuda acestor aparenţe, se pare că francmasonii ar fi implicaţi în practici oculte bizare.

sursa: realitatea.net

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Timp.

Îmi cer scuze pentru lipsa de articole, știu și că am zis că voi mai scris, dar e chiar mai greu decât mi-am închipuit să și lucrez și să merg și la școală. Plec dimineața la 7 de acasă și ajung abia seara la 11... E foarte obositor, dar trebuie să mă descurc, mai ales acum, că nu mai am bani de buzunar din cauza viciului cel de toate zilele.

În fine, sper ca diseară sau mâine de dimineață să vă scriu un articol drăguț, asta dacă nu o să fiu ruptă de somn.

Vă pup,
Dianna.

P.O.D.s




vineri, 9 septembrie 2011

Sondaj.

Luna aceasta voi hotarati care sunt cele 5 bloguri din categoria "Bloguri speciale". In partea dreapta, puteti vota 5 bloguri pe care le considerati speciale.

Va invit sa votati, pana joi, 15 septembrie, ora 23:59. 
Multumesc! 

Dianna.

Thought.

Sunt sigură că m-a iubit cândva, dar pur și simplu nu suficient cât să rămână cu mine, m-am consolat cu ideea că ceea ce nu te omoară te face mai puternic, iar relele sunt puse în drum ca să te conducă către ceva bun.  

Dianna.

P.O.D.[268]

miercuri, 7 septembrie 2011

P.O.D.[266]

Only time.

Bănuiesc că știți toți melodia Enya-Only Time, dar, totuși, mi-ar plăcea să o ascultați în timp ce citiți acest articol... 

 

Bun... Acum, că ați dat play, pot începe să scriu...

Timpul e cel mai mare dușman. Toată lumea poate spune asta. Până și un copil plânge când pleacă din parc, de lângă leagăne, pentru că s-a terminat timpul de joacă din ziua respectivă... Trece atât de repede și nu ne dăm seama. O să vă vorbesc despre cum a trecut timpul pe lângă mine, despre cum au trecut 17 ani fără să îmi dau seama, despre cum mama are lacrimi în ochi de fiecare dată când plec de acasă, gândindu-se că m-am făcut mare, că o să plec cât de curând, că sunt o domnișoară, că nu mai sunt fetița care eram acum ceva timp

Nu știu când au trecut 17 ani. Nu știu când au trecut primii doi ani de liceu, nu vreau să treacă următorii doi. În clasa a10-a am făcut chiar tot ce putea face bun și rău un adolescent. Chiar nu există excepție. Nu regret nimic și o să-mi aduc aminte de liceu ca de grădiniță: cei mai frumoși ani, cea mai mișto perioadă. Doar că o să adaug și cei mai buni prieteni, cei mai tari profesori, cele mai mișto beții, cele mai frumoase excursii, cei mai buni colegi etc etc. 

Mai sunt doar 5 zile și începe școala. Parcă ieri era 1 septembrie.. cînd a trecut o săptămână, nu știu... Timpul trece repede și la muncă... 6 ore trec într-o oră... De exemplu, ieri am ieșit la țigare după 3 ore, pentru că nu am realizat când au trecut... 

În fine, ideea e că uneori mă uit la poze cu mine de când eram mică și încă nu pot să cred cât de repede am crescut, cât de repede m-am maturizat și cât de repede am învățat unele lecții de viață pe care unii nici la bătrânețe nu le-au învățat. Repet, nu regret nimic pentru că nu am de ce. O viață am și vreau să o trăiesc din plin, cu bune cu rele. De multe ori am ales drumuri greșite, dar m-am întors din drum și am revenit pe cele bune. Așa se va întâmpla și anul acesta școlar, că încă sunt copil și om și am dreptul să greșesc și orice greșeală poate fi îndreptată, cel puțin la vîrsta mea și dacă este vorba de școală, poate fi îndreptată cu siguranță. 

Trecând la următorul capitol, îmi aduc aminte de primul iubit, de cum era relația dintre noi și mă amuz teribil. Eram mică, ce-i drept, dar el a avut răbdare cu mine și a devenit copil din nou, pentru mine. Mă uit și la relația de acum și văd cât de diferită e, cît de diferite sunt sentimentele, cît de profunde sunt și mă gândesc speriată că peste ceva timp vor fi și mai profunde și nu le voi mai putea face față. Sunt genul care pune tot la suflet și, pe lângă faptul că sunt foarte geloasă, mai sunt și paranoică. E combinația perfectă...Ceea ce mă bucură este că am învățat de-a lungul relațiilor să îmi controlez gelozia, să fiu mai puțin paranoică și încet încet par a mă distanța de aceste două defecte...

Mă uit până și la blog și nu îmi vine să cred că mai sunt câteva luni și împlinește 3 ani de zile. Parcă ieri mă chinuiam să îl fac și nu reușeam și parcă ieri am început să scriu povestea. Încă îmi doresc să fac o carte după acele 57 de episoade, dar probabil o voi publica când voi împlini 18 ani, ca să fie una din marile mele realizări în viață ca adult...

Timpule, te rog treci mai încet pe lângă mine și uită să treci pe lângă părinții mei, nu îi lăsa să îmbătrânească încă... Timpule, nu îi lăsa pe cei dragi mie să uite de unde au plecat, să uite de mine sau de sfaturile mele... Nu îi lăsa....

Dianna.