Regula nr 1:

Have fun and share! :).

miercuri, 2 februarie 2011

Traume

Azi sunt melancolic şi am chef să vorbesc mult- şi probabil fără rost-

Să purcedem deci în ale traumatizării. De când eram mic auzeam ţipetele mamei prin casă, sau cum tata era total nepăsător în faţa problemelor de zi cu zi. Şi astea te archează, mai ales că tu eşti copil şi nu ştii încă că viaţa e de căcat, că nu e roz, că nu o să ai mereu bani sau mâncare, că poate o să ajungi să te rogi pe stradă de lume să-ţi dea bani de pâine...

Astea sunt tipul de traume psihologice pe care mulţi copii le au. Believe me! Chiar dacă vouă nu vii se pare, copii rămân marcaţi de tot felul de certuri de genul, iar dacă în urma certurilor apare divorţul, clar i-aţi tăiat creanga de sub picioare copilului...

Mă rog, chiar nu are rost de bat câmpii p-aici, deşi bat câmpii drept şi cu cap, zic io, aşa că o să trec la tipul ăla de traume fizice. Când îţi baţi copilu, adică.

Bă, io nu îi înţeleg pe ăştia care îşi bat copiii. Să mor. Io zic şi acuma că mi-aş bate plodu dacă ar începe să-mi facă crize prin vreun magazin sau mai ştiu eu ce d-astea, dar nu cred că aş putea să dau în el sau în ea, că nu ştie... Şi părinţii care fac treaba asta sunt retardaţi. Rău. Ştiu că, copiii sunt enervanţi rău de tot uneori, dar bătaia nu e soluţia. Mai bine îi explici că nu ai bani sau că nu are rost să-i iei jucăria aia, că deja mai are 3234230494908505 jucării acasă cu care nici nu s-a jucat... Cred că ar înţelege; sunt mici, nu retardaţi.

În fine, io zic doar stop maltratării fizice şi psihice a copiilor mici. De ei depinde viitoru nostru de moşi. Şi dacă şi ei ajung retarzi ca noi o să fie urât.

Vă salut,
NeaLache

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu