Regula nr 1:

Have fun and share! :).

duminică, 20 martie 2011

Nu te panica!

De când cu cutremurele şi tsunami-urile din Japonia toată lumea e panicată şi speriată că vai Doamne ce o să se întâmple. Hai să dăm cu presupusul acum, că d-aia suntem români, d-aia avem Radio Şanţ pe orice frecvenţă şi d-aia ne "mândrim" cu faptul că dacă la noi ar fi un cutremur asemănător celui din Japonia, numărul de morţi ar fi de doar 500,000. Doar atât. Nu avem de ce să ne facem griji, primarul Oprescu nu îşi face nicio problemă legată de acest aspect.

Pe orice post TV românesc, care se ocupă cu informarea populaţiei cu privire la ultimele ştiri naţionale şi internţionale veţi vedea că se vorbeşte doar de Japonia şi Libia. Acum au lăsat-o în plata ei pe săraca Japonie, care erupea de cât de bârfită era pe plaiurile europene şi s-au năpustit asupra Libiei. Nu zic să nu zici că în Libia e război sau că în Japonia fu mare cutremur, dar pe toate posturile să găseşti acelaşi căcat e enervant. 

Asta era o paranteză sau un preview la un următor articol despre posturile româneşti şi despre de ce mă uit eu doar la desene. 

Revenind la subiect, românii nu sunt DELOC pregătiţi pentru cutremure sau orice fel de catastrofă naturală. Pentru că sistemul nostru de învăţământ se concentreză pe cât mai mult ore de curs inutile, care nu învaţă elevii nimic concret. După cum bine ştiţi, tinerii din Japonia au ore speciale unde învaţă cum să acţioneze în cazul unui cutremur, tehnici de prim-ajutor şi multe altele.

Şi dacă nu eşti pregătit, nu ştii cum să reacţionezi. Când simţi cutremurul, primul gând este să o iei la goană să ajungi pe asfalt cât mai repede. Te panichezi, fugi pe scări în timpul cutremurului, structura cedează şi cade pe tine şi tu eşti pa. 

Ţin minte că primul cutremur pe care l-am simţit a fost undeva prin 2008 şi eram în faţa aceluiaşi monitor de unde vă scriu acum. Adică eram în exact acelaşi loc. Şi cum vorbeam eu pe mess sau nu mai ştiu exact ce făceam, a început să mi se mişte monitorul. Mi-am dat seama că nicio fantomă nu are cum să-l mişte aşa şi că e vorba despre un cutremur, aşa că am rămas nemişcată până la terminarea cutremurului, după care m-am dus să văd dacă ai mei au simţit cutremurul. Fusese un cutremur de vreo 3-4 grade, nu ceva grav, dar a nu te panica înseamnă ceva. 

Trebuie să fii stăpân pe tine şi să te controlezi. Revin cu un alt post mai încolo, v-am pupat!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu