Regula nr 1:

Have fun and share! :).

joi, 30 iunie 2011

P.O.D. [204]

marți, 28 iunie 2011

Ana Maria

Fetelor, femeilor, nu mi-o luați în nume de rău, dar când știi că mai există alte 9876598765987659 fete pe care le cheama așa, vă puneți și voi și numele de familie la Facebook sau măcar o chestie acolo ceva să vă deosebeasca și ochiul uman.

Vă rog eu mult, pe bune ! De vreo 10 minute încerc să-mi găsesc o colegă de clasă și nu reușesc, pentru că am prea multe Ana-Maria în lista de prieteni de la Facebook. E deja insuportabil.

Sunteți mii, în pana mea !!!


Mulțumesc pentru înțelegere!

Gandul poate ucide [38]

Urăsc persoanele cu două fețe. E atât de greu să mă decid pe care s-o lovesc prima ...





p.s.: thanks Piskotuu :*

Quote [10]

Oamenii îmbătrânesc chiar și atunci când tu nu te uiți ...
Randy K. Milholland

Un gând frumos...

P.O.D. [202]

luni, 27 iunie 2011

False friends.

Am atât de mulți nervi, încât nu mai am cuvinte, o să citez BUG Mafia- Cât poți tu de tare:

Ai talent, trebuie sa porti coroana,
Stiu, drumu’ e lung ca Panamericana,
Schimba panaroma, nu ai ce sa pierzi,
Mai ales cand ai ceva in care sa crezi…

Nu e timp de glume, citeste adversaru’
Si unde doare cel mai tare da cu paru’(...)

Ai simtit ce ai trait…
Esti lacrimi si nebunie…
Si nu-i lasa ca vor sa-ti ia
Tot ce-a mai ramas drag in inima ta…

Inima bate, sangele fierbe,
Pregatiti imediat cateva jerbe
Ca unii o sa afle ca prezentu’ e crud
Si ca azi durerea doare, nu e ca la Hollywood…
Repet, durerea tre’ sa doara,
Sa te compare cu o bomba nucleara,
Si toate javrele s-astupe urechile,
S-ascunda privirile, sa-si inghita vorbele…
La adversari sa le dea eroare
Ca n-au stiut vreodata ce inseamna devastare,
Sa se lase cu-ntuneric la mansarda,
Sa-si ia limba-n gura toti cu cate-o targa…
Joaca-te cu mintea lor,
Sa uite cum ii cheama, cine sunt si ce vor…
Toaca-i marunt, mic de tot, compot…
Fa-le cea mai tare groapa, tare, tare de tot…

p.s.: suge-o amico, băga-ți-aș p**a-n inimă ca să-ți rămân în suflet.

Fată feminină, fată băiețoasă

După câte ați observat voi aici pe blog, îmi place să ies prin parc, să mă mai plimb cu bicicleta, să mai sar etc. Și pentru asta am nevoie de pantaloni, de tricou, de o ținută ”băiețoasă”. Măllina se întreabă de ce nu sunt fetele feminine, de ce nu purtăm rochii des, fuste, etc.

Eu personal, am purtat ultima data o ținută feminină vineri, și nu pentru că era vreo ocazie specială, ci pur și simplu așa mi-a venit mie să mă îmbrac. Ce-i drept, nici nu am fost în parc, la băieți, ca să îmi fie aiurea să stau turcește pe iarbă, dar oricum, ideea e că eu port și ținute feminine. Și îmi place, mai ales atunci când ies în oraș mi se pare chiar drăguț să port o rochiță sau ceva frumos.

Fetele poartă jeanși în general pentru că sunt mult mai comozi, nu trebuie să ai grijă cum stai cu picioarele, nu se uită bărbații atât de însetați la fundul tău și așa mai departe, dar nu cred că nu există fete care să poarte o fustă sau o rochie de minim 3-4 ori pe an.

Voi, fetele care citiți vis-vândut-la-gramaj, purtați haine feminine? Dacă da, cât de des și cu ce ocazii?

P.O.D. [201]

duminică, 26 iunie 2011

Cu sau fără Facebook?

Prin 2010 când mi-am făcut contul mă cam bătea Facebook-ul și era puțin sceptică în privința acestei rețele de socializare. Mulți dintre colegii mei nu aveau cont, alții nici nu auziseră de Facebook. Știau doar hi5 și Twitter. Ei, io mi-am făcut cred că prin mai 2010 cont, dar intram super rar, mai mult pentru Farmville, apoi pentru Millionaire City și așa mai departe.

Și dacă tot intram mai cătam și alte profiluri, mă mai uitam la postări de pe Wall și așa mai departe. Asta până când am realizat, după ceva timp, că eu intru zilnic pe Facebook și pierd între 30 de minute și o oră. Repet, asta se întâmpla prin vara anului trecut.

De atunci și până acum, am ajuns la o normă de 2-3, poate chiar mai multe ore pe care le petrec pe Facebook, nu în fiecare zi, dar destul de des. Și nici nu îmi dau seama când trece timpul, pentru că merg din profil în profil și aflu atât de multe lucruri noi despre diferite persoane încât simt nevoia să aflu mai mult și mai mult.

I-am făcut și blogului pagină, că doar el nu e mai prejos și am strâns 101 aprecieri. Destul de puține, dar abia acum mă reapuc să urc blogul în primii 1000 bloggeri. Eu sper să ajuns din nou printre primii 700, cum am fost vara trecută, sau poate chair mai sus, dar nu știu dacă voi reuși. E important că am voință.

Revenind la Facebook, nu cred că aș mai putea să stau fără Facebook aucm, pentru că e o sursă de informare destul de dezvoltată, dar și un mod de a socializa. De exemplu, majoritatea anunțurilor pe care le fac pentru cei din clasă le postez pe peretele grupului de pe Facebook al clasei, grup care este privat și la care avem acces doar noi, membrii clasei și diriga.

Sunt unii care au cont pe Facebook doar de ochii lumii sau unii care își închid conturle pentru că li se par useless. Frate, mai ales ca blogger sau ca persoană cu o oarecare influență în media, politică, sport, orice, trebuie să ai cont sau pagină pe Facebook. Nu neapărat al tău personal, ci al blogului sau a cauzei pe care o susții, a unei competiții sau mai știu eu ce.

Deci, în concluzie, dacă petreci mult timp în online ai nevoie de Facebook, iar eu nu o să renunț prea curând la această rețea, chiar dacă știu că, creează dependență. 

Voi v-ați gândit vreodată să renunțați la Facebook?

Quote [9]

A sailor without a destination cannot hope for a favorable wind.
Leon Tec

P.O.D. [200]

Super-puteri

Nu cred că vă zic nimic nou dacă vă spun că toți copiii își doreau super-puteri când erau mici. Măllina a scris un articol despre ce super-puteri și-ar dori ea să aibe și, practic, ne-a provocat să îi spunem ce super-puteri ne-am dori noi să avem.

Ei bine, eu de când eram mică mi-am dorit să pot citi gândurile, să nu existe secrete între prieteni, în familie, și așa mai departe. Mi-aș fi dorit, și încă îmi doresc, să fie așa cum zice în Biblie că era înainte, că oamenii se înțelegeau prin telepatie, că nu existau atâtea limbi, care mai de care mai ciudate, că nu puteai ascunde ceea ce gândeși, chiar dacă era de bine sau de rău. Și chiar dacă uneori e mai bine să îți păstrezi gândurile pentru tine și să ai secrete pe care nu vrei să le afle nimeni, într-un fel ar fi chiar șmecher să poți citi gândurile altora, să le aflii toate secretele, toate gândurile, să afli tot ce le trece prin cap când sunt în preajma ta. Ar fi interesant.

O altă super putere pe care mi-aș fi dorit-o în copilărie era să mă teleportez. Acum nu îmi mai doresc asta atât de mult pentru că am realizat că pot să pierd priveliști drăguțe sau pot să ratez să mă întâlnesc cu cineva doar pentru că eu pur și simplu mă grăbesc să mă teleportez ca să ajung mai repede undeva. Totuși, teleportarea e bună dacă vorbim despre școală, pentru că nu mi-ar displăcea să mă trezesc la 7 jumate și la 8 să fiu la liceu, sincer.

Cred că au mai fost super puteri pe care mi le-am dorit în copilărie, gen să mă pot cățăra pe blocuri, gen Spiderman sau mai știu ce alte nebuneli îmi treceau mie prin cap, dar acum am realizat că desenele animate rămân desene animate, iar noi rămânem cu realitatea gri, cu oameni nesimțiti, nepăsători, așa cum ne-am obișnuit.

Voi ce super-puteri vă doreați când erați mici?