Visul american.

Vreau sa-mi traiesc visul american! Si voi reusi!

17.

Iata ca am ajuns la cea de-a 17 toamna a vietii mele si am o stare inexplicabila de fericire combinata cu melancolie, ura etc.

Am realizat ca prietenii adevarati stiu cand e ziua mea, prietenii mei ma iubesc neconditionat si imi demonstreaza asta de cate ori au ocazia.

Am 17 ani, da. Nu mai am de mult timp mentalitatea unui copil de varsta mea, dar sunt bucuroasa ca am abia 17 ani, cand ma gandesc ca problemele mele depasesc problemele unora ce au trecut de doua decenii din viata lor...

In astia 17 ani am trecut prin tot ce se putea trece, mai putin inchisoarea :)) am chiulit, am facut prostii, mi-au chemat parintii la scoala, am vazut cat de greu se face un ban si cat de repede se duce, m-am imbatat, am petrecut, mi-am iubit colegii in cel mai pur si adevarat mod posibil si nu regret nimic din ce am facut in anii astia.

Nu imi vine sa cred cand a trecut atata timp, dar uite ca am crescut... Cred ca daca ma uit acum la poze cu mine mica incep sa plang, cand vad cat de repede au trecut anii pe langa mine si ai mei...

Cam atat....

Somn usor,

Dianna.

Romania. Bucuresti.

Privesc pe strada,privesc in jur. Strazi sunt pline de gropi ca stim pe cine sa alegem sa ne guverneze. Soferii se plang de sosele,se plang de pretul benzinei dar traficul este insuportabil. Mentalitatea este distrusa,sau poate asta trebuie sa credem. Sunt adeptul "legendei" conducerii mondiale. Chiar cred ca sunt unii oameni care sunt plini de bani,plini de influenta,plini de relatii care pun totul cap la cap. Nu cred ca totul merge asa de rau sau,eventual,de bine de la sine. In Romania se vorbeste de criza financiara,de recesiune,de iesire din criza,de scadere economica,de datorii la FMI,de guvernul Boc si de capitanul Basescu si de faptul ca acestia ne-au adus intr'o prapastie economica. Pensii reduse,salarii reduse,TVA crescut,taxe si impozite adaugate. Proteste,miting-uri,defilari,greve. Sindicalisti in strada,pensionari in strada,profesori in strada,muncitori in strada...Romania in strada. Concluzia? Totul se rezuma la bani.

Dar oare privim cu adevarat ce se intampla? Nu degeaba am spus ca traficul este insuportabil.Nu degeaba observ marcile de masini foarte ieftine precum BMW,Mercedes,Audi,Porsche,Bentley,Rolls Royce,Ferrari,Lamborghini pe strazile din Bucuresti. Bucurestiul este o capitala europeana,Bucurestiul este supranumit Micul Paris. Mai merita titlul acesta?Citeam in ziar despre un traseu pe care il vor urma niste straini. Si aratau imagini din ce vor vedea,traseu stabilit de primarie. Vor vedea cersetori la orice colt de bloc,vor vedea statui mutate(ca daca nu avem,macar sa le mutam de colo colo),vor vedea cum romanul distruge un fost cimitir pentru a face o parcare subterana. Parcare subterana pentru ca suntem in plina criza economica. Parcare pentru ca plangem cand pretul benzinei creste cu 10 bani.Parcare pentru ca pe zi ce trece mai apare un bolid in Bucuresti.Noi putem face ceva pe spinarea noastra? Pasajul Basarab este inca in constructie. Coordonator de baza un spaniol. Stadionul National Lia Manoliu,care se va numi National Arena este inca in constructie. Coordonator de baza un neamt. De ce nu sunt romani? Noi nu suntem in stare?O zona foarte foarte populata,cu peste 800 de terase/pub-uri/club-uri/cafenele ar fii zona Lipscani cunoscut ca Centrul Vechi sau Centrul Istoric. Primul cutremur de peste 5 grade,cade tot. S-au gandit sa inceapa lucrarile de consolidare la Teatrul National,din fericire. Dar,in schimb, se face un pasaj totul inutil peste dambovita pe soseaua Vacaresti.Eu sunt giurgiuvean,dar locuiesc de 5 ani in Bucuresti. Repet. Bucuresti capitala europeana. In Giurgiu,o curatenie impecabila,Bucurestiul,iertati-mi expresia...o ghena de gunoi.Multe lucruri trebuiesc privite in detaliu,pentru a-ti da seama de unde traiesti. Multe lucruri trebuiesc analizate si gandite logic pentru a avea un oras frumos si util si sa fim mandri ca traim in el. Dar poate ca lacomia distruge totul. Sau poate ca totul este de asa natura gandit incat sa fie aceasta gandire pe dos.


preluat de aici (sper sa nu ma injuri ca l-am "furat")

Bob Marley- A lalala long

<3

Despre mine.

Scrie Malli ca ii place la liceu, ca ii place viata asta, in graba, si mi-a dat si mie ideea sa scriu despre o zi "obisnuita" din viata mea de acum.

Dimineata ma trezesc foarte greu de obicei- desi ceasul suna pe la 6:30, eu ma dau jos din pat abia pe la 7. Pana ma imbrac, pana imi fac ghiozdanul etc se face 7:20-7:30 si, ca sa nu mai fac absente iau taxiul, in general, ca sa ajung in timp util la scoala sa stau si cu colegii la o tigare si un cappucino de la automat. 

De multe ori plec de la scoala si ma duc direct la munca, ca nu am timp sa ajung si acasa, dar atunci cand am timp si ajung si pe acasa nu imi dau seama cat de repede trece timpul si ma trezesc ca in 40 de minute trebuiesa fiu la munca si nu am timp de nimic... Asa ca iau, din nou, taxiul, pana la munca, ca acolo chiar nu pot intarzia. Seara plec in general cu metroul, ca nu plec singura si mai radem, mai glumim pe drum. 

Cu colegii nu am mai iesit de mult timp in oras, cu prietenii nici nu mai zic, cu multi nici nu am mai vorbit de ceva vreme... Si imi pare rau, pentru ca probabil s-au suparat pe mine...

Sper sa imi gasesc un tip atat de dragut cat sa inteleaga cat de obositor e pentru mine sa fac atatea si care sa ma sustina si apreciez ca prietenii mei ma apreciaza in adancul sufletelor lor pentru ca ma descurc cu toate si pentru ca nu ii las la greu, chiar daca nu imi zic asta.

Va multumesc mult, prieteni!

Dianna.

Gasit, placut, urcat pe blog- What it takes (12)

It takes a road to go nowhere.

Design nou. [sondaj]

M-am saturat de designul vechi al blogului, asa ca l-am modificat. Ce ziceti de el? Va invit sa raspundeti la sondajul din partea dreapta, pana pe 7 noiembrie 2011.

O seara placuta,
Dianna.

Criză. Haos. Timp. etc

Hello! Nu am mai scris de aproape două săptămâni, dar iată și momentul liber pe care l-am prins ca să scriu ! Încep să povestesc în ordine cronologică, de când n-am mai scris până azi.

De când a început școala până acum am făcut 26 de absențe, toate în primele două săptămâni de când a început școala. Și a aflat diriga,s-a supărat și a trebuit să mă duc să îmi iau scutiri. Șipentru că întârziam la muncă, a trebuit să iau un taxi de la Poșta Vitan. Am căutat un taxi în zonă vreo 5 minute, mergeam de pe un trotuar pe altul și cum ajungeam, pleca... Și cică e criză, nu are lumea bani, dar a găsi un taxi lîn București e ca și cum ai încerca să găsești un taxi în New York... Până la urmă am găsi un taxi și am ajuns la muncă în timp util, dar mi se pare prea de tot să zici că e criză când o grămadă de  lume merge cu taxiul.... Eu știu că îmi bat joc de salariul meu, că merg mut cu taxiul în ultimul timp... Vreo 20% din el, dacanu mai mult, se duce pe taxi...

De multe ori mă simt ca un cal cu căpăstru pus, văd doar înainte: școală, munca, teme, somn și de la capăt următoarea zi... Îmi doresc să scriu din nou despre sentimentalisme, despre dragoste, despre ceea ce gândește o fată de 17 ani- da, mai am 5 zile și fac 17 ani.

Îmi doresc să am din nou iubit, să mă văd cu el, să stau la o cafea cu el și să vorbim, să plec din oraș cu el  etc etc etc.

Îmi e dor de băieții mei, am ajuns să îi văd din ce în ce mai rar, nu mai am habar de ce se întâplă în viața lor și îmi pare rău... Îmi doresc să petrec mai mult timp cu ei...

De multe ori simt că sunt prea mică și îmi irosesc anii de liceu muncind, dar chiar vreau să am banii mei și acum, că îi am, chiar nu vreau să renunț și să depind de ai mei ca înainte.

Cam atît am de zis momentan, sper să mai scriu zilele astea.

Vă pup,

Dianna.

Poze lipsa

Pentru ca nu stiu cand o sa mai scriu pe blog, va las 30 de poze, preventiv.

via Alice in WonderNet

P.O.D. [295]

P.O.D.s lipsa- iar

Vreau sa scriu dar nici idei nu mai am. Desi e trecut de ora 12 si maine iar ma trezesc devreme, incerc sa gasesc o idee, da' nu reusesc... sincer, chiar imi e dor sa scriu pe blog, imi e foarte dor. Deja promisiunile ca voi scrie "zilele astea" nu isi mai au rostul pentru ca stiti ca nu voi face asta.

Incerc totusi sa nu las blogul de tot si macar poze sa mai pun, desi probabil v-ati cam plictisit sa vedeti DOAR poze...

Va multumesc ca ma intelegeti!

Somn usor,
Dianna.