Regula nr 1:

Have fun and share! :).

sâmbătă, 31 august 2013

Un semn de la tine.

Parcă simt cum degetele mele vor să intre în mesaje și să îți spună că îmi e dor de tine, că te iubesc și că îmi doresc din tot sufletul să fii al meu.

Simt cum îmi doresc să vorbesc mereu cu tine. Simt cum îmi doresc mereu să îți aud vocea, să știu că ești bine.

Simt cum inima îmi sare, efectiv, din piept atunci când te văd și simt cum buzele mele ți-ar mai fura încă 818.627.999 de săruturi înainte să te las să pleci.

Dar simt totodată că sunt stresantă. Simt că ai nevoie de libertatea cu care erai obișnuit. Simt că simți că te țin pe loc, că te trag în jos. Simt că nu simți nevoia să îmi spui că ești bine. Simt că uneori uiți de mine sau pur și simplu nu ai chef să mă anunți și pe mine că ești bine.

Simt că uneori îmi ascunzi chestii, poate pentru binele meu, poate nu. Simt că sunt paranoică și că mă gândesc la toate scenariile posibile, dar așa sunt eu: sunt geloasă, posesivă, iubăreață, pupăcioasă, stresantă, nebună, ciudată, copilă. Și multe altele. 

Însă cu toate lucrurile pe care le simt nu am înnebunit încă, la propriu vorbind. Toate lucrurile pe care le simt mă fac să adorm din ce în ce mai greu. Mintea mă duce cu gândul la atâtea întrebări retorice încât mereu tre să găsesc niște răspunsuri care să mă liniștească, cel puțin până următoarea dimineață...

Așa cum și în seara asta încă nu am adormit și încă mă gândesc... la tine, la mine, la noi, la cât de mult aștept mesajul cu "am ajuns acasă", la cât de drăguț mi se pare să mă trezesc și să văd mesaje de la tine, mesaje de noapte bună, mesaje în care să îmi spui că ești nervos, trist, fericit, obosit, odihnit. Mesaje. Telefoane. Orice semn că te simți bine vorbind cu mine. Un semn de la tine.

miercuri, 21 august 2013

Prietenă.

Ştiu, sunt o jegoasă de multe ori, ignor prieteni, nu răspund la telefon, uit să dau telefoane, mă pierd în detalii, vorbesc mult, vorbesc prost, am glume proaste, mă enervez repede, uit detalii din vieţile voastre, nu sunt mereu acolo pentru voi când aveţi nevoie de mine şi îmi schimb planurile de la un minut la altul şi nu puţine au fost dăţile când v-am lăsat baltă pentru altcineva sau pentru că a intervenit ceva.

Sunt o prietenă geloasă, posesivă, care îşi doreşte să nu vă împartă cu nimeni sau să vă piardă.

Sunt o prietenă rea când sunt realistă şi vă spun sincer lucruri pe care poate nu ar trebui să vi le spun eu, ci pe care ar trebui să le descoperiţi singure, dar sunt lucruri care ştiu că v-ar face să suferiţi.

Sunt o tâmpită pentru că de multe ori mi-am luat-o eu din cauza noastră de la profesori, de la diriga, de la părinţi, pentru că mă bag împreună cu voi în cele mai retardate experienţe ever. 

Sunt mămoasă pentru că vreau să mă asigur că sunteţi bine şi că, sub nicio formă, nu veţi face şoc hipotermic dacă vă aruncaţi în apă sau dacă aţi băut prea mult şi vomitaţi în chiuvetă.

Sunt a dracu când nu ţineţi camera curată şi eu fac curat toată excursia după voi sau când pierd la jocurile de cărţi, şi sunt în culmea fericirii când vă văd pe voi fericite.

Sunt o panaramă de fată când sunt cu voi şi nu îmi e teamă de nimic atunci când ştiu că oricât de multe rele mi s-ar întâmpla, pot să sun la 2 dimineaţa, la 5, la 18, pentru o consolare. Ştiu că pot să fiu ascultată şi certată. Ştiu că puteţi să faceţi mişto de mine şi 10 zile la rând pe un singur subiect, pentru că oricum ar fi, orice aţi face, o să vă iubesc mereu şi o să vă caut de fiecare dată când o să vreau să vă aud vocea, să mă asigur că sunteţi bine.

Cam asta sunt eu, 

Prietena voastră.

marți, 20 august 2013

P.a.r.i.s.

Nu, nu oraşul dragostei, că e prea departe şi nici Paris Hilton că suntem în alt film aici.

P.a.r.i.s. ca stil de viaţă. P.a.r.i.s. ca relaţie. O relaţie în care există P.a.r.i.s. este o relaţie cu care, cel mai probabil, te întâlneşti o singură dată în viaţă- o relaţie de care ţi-e atât de drag că o ai şi în care, totuşi, îţi este foarte teamă să nu se termine. Să nu se termine  P.a.r.i.s.-ul.

Da, continui să vorbesc despre iubire, pentru că iubirea este, cum spuneam mai demult, singurul sentiment care ne aduce aminte că încă suntem oameni, şi nu roboţi.

De ce  P.a.r.i.s.?

Prietenie. O relaţie care începe dintr-o prietenie este cea mai frumoasă; o relaţie care începe dintr-o prietenie înseamnă că eşti într-adevăr interesat de persoana cu care eşti şi că te face să te simţi bine în largul tău. Înseamnă, de asemenea, că, fiindu-ţi prieten, cunoşti persoana cât de cât şi ştii în ce te bagi. Înseamnă că îţi poate fi prieten şi în relaţie, nu doar în afara ei.

Armonie. De ce ai vrea să ai o relaţie plină de certuri, scandaluri, înjurături, nervi, stres etc? De ce să nu existe o armonie, un echilibru, o satisfacţie psihică, fizică, morală într-o relaţie? A avea o relaţie armonioasă, consider eu că înseamnă, să te potriveşti cu persoana respectivă, să fii pe aceaşi lungime de undă, cum s-ar spune, iar singurele certuri să fie ori în glumă, ori pe teme de căcat, şi, cel mai important, să nu fie certuri reale, ci doar tachinări.

Respect. Cred că respectul ar trebui să se afle pe primul loc în acest şir de "calităţi" al unei relaţii. Este, după mine, unul dintre cele mai importante lucruri şi în viaţă, dar nu vorbim despre asta acum. A respecta pe cineva înseamnă că acel sau acea cineva merită un anumit vocabular, un anumit stil de viaţă cînd eşti în preajma lui sau a ei, că prin respectul acordat arăţi admiraţia şi devotamentul. A respecta pe cineva înseamnă a nu trăda, a nu înşela, a fi loial şi fidel şi a nu încerca să te minţi singur cu privire la respectul pe care îl acorzi relaţiei prin gesturi, cuvinte sau lucuri materiale. A arăta respect persoanei dragi nu înseamnă a o umple de flori care oricum se vor ofili la un moment dat sau de cadouri care mai de care. A arăta respect înseamnă gesturile mici şi aparent neînsemnate, în ziua de azi, precum un pupic pe frunte sau cuvintele sincere. Bine, fiecare persoană percepe altfel aceste lucuri, dar respectul este ceva ce se câştigă, şi atâta timp când nu poţi respecta o persoană, să-i respecţi intimitatea, trecutul, momentele de tăcere în care el sau ea nu vrea ca tu să aflii ceva ce ştie că ţi-ar putea face rău, nu poţi cere ca ţie să îţi fie respectate aceste lucruri...

Iubire. Nu, nu glumesc, într-o relaţie trebuie să existe şi iubire. Iubirea este cea mai importantă, desigur, alături de respect. De cele mai multe ori, iubirea se naşte din relaţia de prietenie şi este atât de frumos când simţi cum începe să crească acest sentiment cu fiecare zi care trece. Şi abia când începe să ţi se facă dor de acea persoană, abia atunci când simţi că ai da orice să o vezi câteva minute, abia atunci îţi dai seama că deja te-ai îndrăgostit. Şi atunci când iubeşti nu ar mai trebui să existe oboseală, lipsă de chef sau de timp; atunci cînd iubeşti trebuie să existaţi doar tu şi el sau tu şi ea. Iubirea nu poate şi explicată în scris sau în vorbe, pur şi simplu e acolo, in relaţie, e sentimentul care face ca Pământul să se învârtă pentru fiecare dintre noi şi care, de multe ori,  nu ne lasă să dormim noaptea; e sentimentul care ne face să zâmbim ca nişte copii care şi-au primit îngheţata pentru că au dormit la prânz, când toţi ceilalţi erau afară. E acel sentiment ... 

Sex. Majoritatea relaţiilor au parte de el. Şi e normal. Pentru că ajungi să îţi cunoşti mai bine partenerul şi să nu te mai inhibi în preajma acestuia. Ajungi să te apropii de el cum, cel mai probabil, nu ai fi reuşit prin alt mod, şi să comunici cu el sau ea aşa cum probabil nu ai fi putut vreodată dacă v-aţi fi aflat la o terasă din Centrul Vechi. Sigur că, la fel ca toate celelalte puncte dintr-o relaţie P.a.r.i.s., sexul este subiectiv şi nu poate fi judecat în niciun fel de cei din exterior. 

Astfel, o relaţie care ajunge să aibe punctele mai sus menţionate, trebuie să fie o relaţie pe care ambii parteneri să o considere aşa şi în care toate aceste sentimente să existe cu adevărat, să fie sincere şi pe termen lung. 

O relaţie în care există P.a.r.i.s. este probabil o utopie, pentru multe persoane, dar poate exista dacă există, ei bine... P.a.r.i.s.

vineri, 16 august 2013

Facultate?!

Nu m-am gândit că vreodată o să îmi mai fie dor de vis vândut la gramaj, dar iată că aparenţele înşeală.

Şi nu numai în acest caz, am mai servit câteva porţii de "aparenţele înşeală" de când nu am mai scris. Am pierdut multe lucruri de când nu am mai scris, am realizat multe de când nu am mai scris, am iubit, am plâns, am urât, am vrut să încerc ceva nou, "matur", dar aparent vis vândut la gramaj este o parte din mine peste care nu pot să trec aşa uşor.

Ştiu că mereu spun asta şi după nu am timp să scriu, dar bloggingul mi-a oferit o altă percepţie asupra omului, ca persoană. Mi-a arătat că nu trebuie să cunoşti o persoană faţă în faţă pentru a putea ştii ceea ce îi place şi ce nu, mi-a arătat că fiecare om este diferit în felul său şi că lumea o să judece toată viaţa... Că unii o să aprecieze ceea ce faci, iar alţii o să te critice mereu; că nu sunt dese momentele în care poţi fi pe placul tuturor.

Între timp, de când nu am mai "vândut" vise, am trecut examenul maturităţii şi am intrat la Facultate. Ieri, când am fost la cumpărături, am rămas blocată în faţa rafturilor pline cu caiete de tot felul, pixuri pentru care m-aş lăsa de fumat ca să mi le cumpăr pe toate... Şi am realizat că nu mai am de ce să cumpăr toate aceste lucruri, că la Facultate nu îmi trebuie decât un pix, un highlighter şi un creion pentru orele de geometrie... Şi am realizat că am crescut şi am deschis blogul.

Am deschis blogul şi am început să citesc ce am scris aici de-a lungul anilor şi mi-am dat seama că oricât de mult ne-am dori ca timpul să stea în loc nu vom reuşi acest lucru şi că oricât am încerca să rămânem neschimbaţi, timpul ne schimbă, fie în bine, fie în rău... Acum 4 ani când am început să scriu URAM din tot sufletul matematica. Şi acum sunt studentă la Facultatea de Matematică. Acum îmi doresc să predau matematica. 

De când am început să scriu am început să mă maturizez, să încerc tot felul de lucruri, să fac tot felul de tâmpenii, să îmi fac prieteni, să pierd prieteni, să mă schimb...

Şi Facultatea este următorul pas în maturizarea mea şi în dezvoltarea mea personală...