Regula nr 1:

Have fun and share! :).

duminică, 29 septembrie 2013

O fată.

Secundă după secundă, minut după minut, aștept mesajul de la tine. Și așteptarea este groaznic de lungă, inima îmi bate tot mai tare și mi se taie respirația din ce în ce mai des... Sunt paranoică și mintea îmi zboară la tot felul de gânduri negre, ciudate, despre cum s-ar putea termina totul într-o secundă. Sunt geloasă și până și când mergi la liceu mă gândesc că alta te-ar putea avea în brațele ei... 

Sunt o fată.

O fată care îți unge sufletul, nu numai ție, ci tuturor celor din viața mea. O fată care își ajută toți prietenii și care nu se gândește numai la persoana ei, pentru că a învățat de-a lungul timpului cât de greu e să te descurci singur/ă. O fată care ascunde, în privirea-i, un puzzle cu o piesă lipsă, undeva în interiorul suflețelului sincer, și care nu lasă pe oricine să își încerce nororcul în descifrarea întregii imagini. 

O fată care, prin exemplul personal și nu numai, deschide ochii oamenilor și le arată că pot fi și altfel, mai buni, mai deschiși, mai sinceri, mai extrovertiți.

O fată care iubește sincer și necondiționat.

Sunt o fată. 



sâmbătă, 28 septembrie 2013

Ploaie de cuvinte.

Uite că iar m-am enervat. Nu, nu m-am enervat pentru că începe facultatea sau pentru că vremea de afară nu este exact cum vreau eu să fie. M-am enervat pentru că observ că majoritatea prieteniilor se pierd în timp, și că doar foarte puține dintre persoanele pe care le-am cunoscut vreodată și cu care am discutat și ieșit de nenumărate ori rămân în relații de ”bună ziua” cu tine după ce le oferi ceea ce vor.

În ziua de astăzi , mă jur, că peste jumătate din prieteniile pe care le poți avea în viață sunt bazate pe un interes ascuns sau cum s-ar spune în termeni ”contabilicești”, viciu. Și sincer, am încercat să nu aduc în discuție acest subiect în online, pentru că știu că e posibil să urmeze o serie de telefoane insistente, sau comentarii în care veți spune ”orice om are un interes la o altă persoană, mai ales într-o prietenie”. Nu mă înțelegeți greșit. Orice om are dreptul de a-și alege prietenii, de a-și alege propriul anturaj, propriul stil de viață. Și da, este normal să existe un anumit interes într-o prietenie, dar acel interes trebuie să fie unul altruist și să se bazeze pe a ”fura” calitățile cele mai bune a prietenului/ prietenei, a învăța din greșelile lui/ei, a-i fi alături în momentele grele pentru ca și tu să poți avea un umăr pe care să plângi atunci când viața o ia la vale.

Păi, și atunci de ce există cazuri în care tu dai totul și nu primești nici măcar un sfert înapoi? De ce imediat își face apariția o prezență de sex opus în viața cuiva, totul se năruie și prietenia de 2, 3,5 ani se duce pe apa sâmbetei? 

Sincer, am realizat cam târziu cine mi-a fost, îmi este și îmi va rămâne prieten/ă, mai ales acum, că am terminat liceul unde am legat o mare parte dintre aceste prietenii despre care vă vorbesc acum. Probabil multe persoane din agenda mea telefonică vor rămâne acolo doar pentru mesajele de onomastică, de Crăciun, de Paște sau când careva își va serba ziua de naștere. Și asta pentru că fiecare și-a găsit alte prietenii în care probabil interesele erau mai mari.

Sunt genul de persoană care o dată ce se implică într-o prietenie, de orice fel, dă totul și se așteaptă ca prietenia să dureze cât mai mult. Sunt genul care se aruncă cu tot corpul înainte, chiar dacă știu că e doar nisip și praf, și mi-o iau de fiecare dată, și până acum am tăcut și am mers mai departe, dar acum m-a scos din pepeni faptul că îmi văd prietenele că au ajuns dependente... de băieți. Eu sunt o fire libertină, independentă, căreia îi place să facă tot ce îi stă în putință singură, fără ajutorul sau sprijinul nimănui. Ei bine, nu aștept ca și oamenii crescuți în puf de lebădă să se descurce la fel, dar mi-ar plăcea să văd o mică sclipire de independență în relațiile pe care noi, adolescenții, le avem la vârsta asta și motivul pentru care m-am apucat la ora asta să scriu un ditai animalul de articol despre prietenii, interese și dependență este, după cum am menționat mai sus, că nu suport să văd oameni în general, dar în special prietene de-ale mele, că devin dependente de băieții cu care se află într-o relație. Aș înțelege dacă ar fi o relație de lungă durată, când au deja un an, doi de relație și încă se iubesc la nebunie. Dar după 3-4 luni de zile de relație să ajungi să îți iei iubitul peste tot, asta incluzând epilat, manichiură, sală, absolut peste tot, mi se pare penibil. 

După părerea mea, și cred că nu sunt singura care gândește așa, sunt unele chestii de-ale fetelor care trebuie să rămână de-ale fetelor și nu tre să le știe decât fetele, chestii intime, chestii personale, ce țin de estetică, atitudinea femeii, îngrijirea sa personală etc și despre care băieții chiar nu ar trebui să știe. Așa cum și ei au micile lor secrete prin care ne atrag zilnic și despre care noi nu știm nimic.

În fine, este un articol megalung și care probabil nu are vreun sens anume, este o ploaie de cuvinte aruncată la nervi în care am dezbătut mai multe teme care pe mine mă deranjează enorm la momentul actual, dar mă simt neputincioasă în fața dragostei eterne dintre el și ea- prietena mea, așa că voi încerca să dau unfollow și/sau delete from friends și să îmi văd de viața mea personală în continuare, ca și până acum.

Weekend plăcut,

Dianna.

miercuri, 25 septembrie 2013

Prima săptămână de școală.

Nu, eu nu am început încă școala, nu am început încă orele, chiulurile și somnul prețios din ultima bancă, dar sunt curioasă cum ați început voi anul școlar.

La mine era foarte simplu: catalogul nu era gata în prima săptămână, deci nu mergeam decât la orele la care știam că se pun absențe, iar la finalul semestrului ne trezeam cu tone de absențe din perioada în care ”nu era gata catalogul”.

Cum a fost la voi prima săptămână de școală? 

duminică, 1 septembrie 2013

That's a first!

Ultima zi de vară din cel mai important an din viața mea. 

Ultima zi de vară, care s-a dovedit și ea la fel de importantă ca toate celelalte zile cu evenimente importante din acest an.

În ultima zi de vară am făcut primii pași, mici și timizi, spre drumul care mă va duce la cariera mea. 

În aceeași ultimă zi de vară iubesc, în aceeași ultimă zi de vară m-am făcut să mă simt mândră de mine. În aceeași ultimă zi de vară din 2013, am învățat să învăț, am făcut cadouri și am îmbrățișat persoanele dragi.

În ultima zi de vară mi-am dat seama că trebuie să merg mai departe, să nu mă mai uit la trecut și să încep să mă bucur de prezent și de ce mi-ar putea rezerva viitorul.

Viitorul meu. Viitorul nostru, sper eu. 

Închei capitolul ”vara 2013” cu multă experiență câștigată. cu multe plânsete, cu un sentiment de bucurie inexplicabil, în primă fază când am trecut cu brio de Bac, iar apoi cu admiterea, iar spre finalul verii, o escapadă la mare, puțini nervi și, la începutul lui august, cu o alegere potrivită din punct de vedere sentimental.

Închei capitolul ”vara 2013” cerundu-mi scuze prietenilor care m-au chemat afară și cu care nu am putut să mă văd, îmi cer scuze băieților, cu care nu m-am mai văzut de ceva vreme, îmi cer scuze colegilor cu care nu am apucat să mă văd și îmi cer scuze tuturor celor pe care i-am uitat.

Mulțumesc, vară, pentru tot ce am trăit, pentru tot ce am simțit, pentru că m-am maturizat.