Regula nr 1:

Have fun and share! :).

vineri, 11 octombrie 2013

Dor.

Când am terminat clasa a 10-a eram ferm convinsă de faptul că nu o să mai fac niciodată greșelile pe care le-am făcut atunci, așa că am scris pe Facebook următoarea scrisoare: 

An scolar 2010-2011,

Incep prin a imi cere scuze pentru regresul pe care l-am facut in acest an, imi cer scuze ca am pierdut increderea in parinti, profesori si poate chiar si diriga. Regret ca am fost in situatie de corijenta la doua materii si ca media mea pe anul acesta nu arata deloc bine.

Tonele de absente din catalog imi aduc aminte de diminetile racoroase de primavara, cand ne intalneam, noi, fetele, la Mol sa bem o cafea, sa ne trezim si sa mergem la scoala. Uneori nu mai ajungeam la scoala, ci in parc sau pe la biliard. Imi pare rau ca s-a intamplat de atat de multe ori incat sunt materii la care nu mai e loc de absente. Acum constientizez ca ai fost al doilea cel mai mai important an din cei 4 ani de liceu, dupa clasa a12a. Am riscat sa pierd locul din clasa "fantasticilor", mi-am riscat vacanta si media pentru lipsa de chef, pentru cafea si alte vicii.

Desi am avut multe absente, am fost prezenta la cele mai importante si frumoase evenimente ce-au avut loc anul acesta in clasa: am impodobit bradu' de Craciun, am primit si cadouri, am implinit 16 ani, am fost in doua excursii, una mai nebuna ca cealalta, am facut ceea ce nu credeam ca voi face niciodata, am incalcat regulile si legile, am invatat ca prezenta la ore te ajuta enorm cand e vorba de situatie de corijenta si ca cei care-ti sunt prieteni pe interes ii aflii in momente in care ai mare nevoie de ei.

Anul asta am trecut prin multe stari emotionale, am invatat sa pierd, am realizat cat de dureroasa este moartea cuiva drag... Am plans, am ras, mi-am facut nervi si mi-am dat seama cam cine mi-e prieten adevarat.Am incercat sa ma descurc singura, sa imi asum anumite responsabilitati pe care unii poate nu si le-ar asuma, am incercat sa ii ajut pe cei care imi cer ajuorul si sa le fiu de folos.

De asemenea, tot anul asta am realizat ce inseamna despartirea, cat de mult doare si cat de, de neinteles este.

De aceea, draga an scolar, chiar daca m-am distrat si am trait toate starile posibile, nu mai vreau sa o iau iar de la capat. O sa redevin Dianna, tipa aia care se baga in tot felul de activitati pe la liceu, careia ii place nespus de mult sa scrie pe blogul ei si care e obsedata de biciclete, care se va ambitiona sa isi ia vara aceasta o amarata de bicicleta.

Ma bucur ca am trecut prin acest an si ma bucur ca am avut parte de el, cu bune cu rele,alauri de colegi, prieteni, profesori, etc.

Te pup,
Dianna

Evident că în acea vară nu s-a îmbunătățit nimic, ci din contră. M-am angajat, mi-am făcut alți prieteni, am învățat cam cât de greu se câștigă banii la noi în țară când ai 16 ani și vrei să nu mai stai pe banii alor tăi. Evident că finalul clasei a 11-a a fost chiar mai rău decât clasa a 10-a, dar asta m-a făcut să îmi deschid ochii, să îmi dau demisia și să mă concentrez pe școala. Am tras mult în clasa a 12-a, dar rezultatul s-a văzut la Bac. În fine, nu asta e ideea principală.

Ideea este că deja îmi e dor de anii de liceu, pentru că în perioada liceului, pe vremea asta, deja mă gândeam care va fi oare cafeneaua unde ne vom pierde diminețile, mă gândeam oare ce prostii o să mai facem, unde o să ne găsim un alt loc de fumat în liceu, unde o să chiulim în liceu... 

Îmi e dor pentru că timp de patru ani am avut o familie mare, cu 27 de frați și surori și o mamă. 

Și îmi e dor de liceu pentru că atunci mă plângeam de cele 3 ore de Mate pe săptămână, și am ajuns să am 22 de ore.

Îmi e dor de colegi, îmi e dor de curtea liceului, de directa, de Tanti de servici, îmi e dor de LICEU.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu