Regula nr 1:

Have fun and share! :).

marți, 8 octombrie 2013

Pași de dimineață.


Îi aud respirația grea din hol. Știu că doarme adânc, dar încerc să fiu cât mai silențioasă, să nu simtă ceva și să se trezească. Nu e o zi deosebită, e joi dimineață, dar într-o joi mi-a dat viață. Și o iubesc pentru asta.

Pașii mei devin din ce în ce mai apăsați pe măsură ce termin de pregătit cadoul pentru femeia specială din viața mea. Niciodată nu i-am spus cât de mult o iubesc, prefer să îi arăt prin gesturi, nu prin vorbe, că Ea este cea mai bună, pură și frumoasă persoană din Univers. E obosită, dar totuși se trezește zilnic cu o putere și mai mare și un zâmbet și mai pronunțat pe buze, cu care întâmpină diminețile reci.

I-am pregătit micul dejun înainte să plec de acasă. Însă nu e unul obișnuit. Când va termina omleta cu șuncă își va da seama că ceva se întâmplă, dar nu si la ce idei de cadouri m-am gandit pentru ea. Primul bilet pe care îl va găsi o va trimite în sufragerie, la sertarul cu bijuterii, și o va ruga să își pună bijuteriile într-un săculeț de mătase pe care îl va găsi în sertar. Va face asta, apoi se va întoarce în bucătărie, gândindu-se de ce a făcut asta. Își va aprinde o țigare, în timp ce va savura prima gură de cafea din acea dimineață de joi. Când va termina cafeaua, va descoperi pe fundul ceștii un mesaj hieroglific, scris cu iscusință cu markerul de către mâna mea tremurândă.

Mesajul îi va spune să își verifice portofelul. Speriată, se va duce la portofel și va vedea o cheie și un plic în interiorul său. Biletul ascuns în plic îi va spune să nu se sperie, așa cum  deja probabil a făcut-o, și să aștepte ca la ora 9:12 să sune cineva la sonerie. Să nu deschisă ușa, să nu se uite pe vizor, să aștepte până va pleca, iar apoi să deschidă ușa.

Așteptarea o va face să tremure de emoții și să pară că timpul trece de zece ori mai greu. O cunosc, e atât de puternică și a trecut prin atâtea lucruri rele, încât lucrurile simple și mărunte o sperie…

Intrată într-un spațiu atemoporal, pierdută în gânduri, tresare când soneria sună. Știam că se va uita prin vizor, așa că m-am ascuns printre unghiurile moarte ale vizorului, fără ca Ea să mă poată observa. Am fugit repede să nu deschidă ușa înainte de vreme.

A așteptat însă, exact cum scria pe bilet, și abia peste zece minute a deschis ușa. A deschis ușa și uitându-se în jos, pe preșul de la intrare, a amuțit: un buchet mare de flori o aștepta, pus într-un suport special, alături de o cutie crem, din piele, de dimensiuni medii, pe care mama le luă curioasă în casă. Și-a dat seama că era momentul să folosească micuța cheie găsită în portofel și, spre surprinderea ei, avea să folosească și săculețul plin cu bijuterii, deoarece acum va avea loc pentru toate în noua cutie de bijuterii.

Mesajul scurt de pe biletul din interiorul cutie o va face să zâmbească, spunându-i ”Ai grijă de ea, mami. Te iubesc!”, iar la scurt timp mă va suna cu vocea-i tremurândă, plângând, să îmi mulțumească pentru cadou si pentru flori.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu