Regula nr 1:

Have fun and share! :).

marți, 11 februarie 2014

Despre diacritice

Degeaba am fost în sesiune că tot prin online am umblat și tot bloguri am citit. 

Însă, observ din ce în ce mai mult (atât pe ”faimoasele” site-uri care își fac reclamă pe Facebook și postează ORICE chestie pe care o găsesc, cât și pe bloguri) că cei care redactează articolele încep prin a scrie ordonat, corect gramatical și... CU DIACRITICE. Dar asta se întâmplă doar în primele 3-4 rânduri ale unui articol, cât să se obișnuiască cititorul și să vadă că treaba e serioasă... 

După acele câteva rânduri, însă, apar greșeli imense de scriere din care se evidențiază adevărata ”valoare” a autorului. Cuvinte scrise fără noimă, fără acorduri, cu litere lipsă și ... fără diacritice. Păi, în momentul în care te lauzi că tu reprezinți nu știu ce mare tabloid de la noi din țară, cum îți poți permite să lași în presa online asemenea articole, pe care ți le poate citi o lume întreagă? Cum poți să permiți unui așa numit jurnalist să publice un asemenea articol. Atât de serioase sunt tabloidele la noi.

Revenind la subiect, nervozitatea mea se datorează diacriticelor. De ce? Pentru că, trăind în România, vorbind românește, mi se pare normal să și scriu românește- nu romaneste. Înțelegeți diferența? Chiar dacă se mai întâmplă, în grabă, să nu observi un ș sau un ț, ideea e că în mare trebuie ca articolul să fie și el redactat în limba română, că doar acum nu o să ne renegăm și limba!

Aș vrea să nu mai văd, chiar și pe Facebook, postări de genul: ”vne creva pan' afr?” Fraților, nu sunteți handicapați, aveți toate tastele acolo! Pe tastatură; serios!!! 

În fine, despre ”k” și alte ”abrevieri” o să vorbesc în altă zi, pentru că deja nu știu ce aș mai putea să fac în afară de aceste sfaturi în online. 

Vă pup și vă las o melodie mișto:



 

sâmbătă, 8 februarie 2014

Vânzător sau cumpărător?

Cred că toți ne-am gândit măcar o dată în viață cum ar fi să ne începem propria afacere, să fie una prosperă și să ajungem multimilionari. Ei bine, nu știu cât de adevărat poate deveni acest vis pentru majoritatea dintre noi, dar, pentru că tot trăim din ce în ca mai mult în lumea online, vreau să vă prezint un nou concept de vânzări online.

Exemplul de promovare al celor de la Mr Mart este chiar unul la care mulți dintre noi deja se gândesc, și anume vacanța de vară, concediul bine meritat... 
 

În cazul în care nu vi se pare diferit față de site-urile asemănătoare, urmează să vă spun că Mr Mart nu se axează pe planuri locale, ci pe plan global; asta înseamnă că poți cumpăra de oriunde și poți interacționa cu vânzători sau cumpărători din întreaga lume. 

De asemenea, dacă până acum, pentru a căuta produse pe internet, trebuia să caut pe diferite site-uri ofertele cele mai bune, aici am optiunea de a-mi descrie cererea (produsul sau serviciul de care am nevoie), astfel încât cei care au produsul/ serviciul (vânzătorii) să îmi poată face oferte relevante căutărilor mele. Acest tip de ”comerț” se numește licitație inversă. Dacă până acum aveam produsul oferit de vânzător și cumpărătorii licitau prețul, în cazul conceptului Mr Mart, avem cererea cumpărătorului, dar vânzătorii sunt cei care licitează prețul.

Un alt punct forte al platformei Mr Mart este optiunea de a-ți promova anunțurile, fie ele cereri sau oferte, prin intermediul punctelor sociale. Tot ce trebuie să faci este să folosești cele 5 rețele sociale puse la dispoziție. Pentru fiecare like, share, tweet, etc vei primi puncte sociale.

Voi ce părere aveți despre acest nou concept?


vineri, 7 februarie 2014

Cum ajută medierea

Chinezu, împreuna cu Blogal Initiative, au lansat o provocare care pe mine m-a pus puțin pe gânduri la prima vedere, dar apoi am realizat că este într-adevăr un lucru despre care românii trebuie să știe.

Înainte să vă propun să vă gândiți la câteva situații, cred că este necesar să vă spun ce este medierea și ce beneficii aduce aceasta în defavoarea unui proces în instanță. 

Medierea, potrivit Legii 192/2006, reprezintă ”o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate  şi având liberul consimţământ al părţilor.”

Pe românește, medierea este atunci când nu vrei să dai banii pe avocat și/sau în instanță și vrei să rezolvi un conflict pe cale amiabilă.

O primă situație la care am fost pusă de curând a fost situația în care am cumpărat un aparat foto compact, de la o firma destul de cunoscută, care cu siguranță are reprezentanță în România. Am folosit aparatul bine mersi timp de vreo 3 luni, după care, hopa!- ca să vezi, nu se mai deschide. Am încercat toate modurile posibile, schimbat acumulatori, tot ce se putea face în casă pentru a-l pune din nou pe picioare. Deși are garanție încă valabilă, reprezentața- pentru că ne aflăm în România- nu a fost de găsit. Modul în care pot soluționa acest conflict și din care ambele părți au de câștigat este următorul: invit reprezentanța la ședința obligatorie de informare de dinaintea procesului propriu-zis de mediere. Asta pentru ca și eu și reprezentanța să aflăm beneficiile și ce putem face pentru ca eu să îmi repun produsul pe picioare, iar ei să nu își piardă clienți sau să aibă parte de publicitate negativă. În funcție de această ședință, se stabilește dacă părțile vor, sau nu, să rezolve conflictul prin mediere. Următorul pas sunt ședințele de mediere, la care atât eu, cât și reprezentantul firmei, vom plăti între 400 și 800 lei/ședință.

Ideea este că medierea este un mod mai simplu și mai rapid prin care se pot rezolva conflicte de mai multe tipuri, de la divorțuri la conflicte legate de protecția consumatorului, până la conflicte care se referă la relațiile de vecinătate.

Dar, ce facem în cazul în care avem de rezolvat un conflict care are la bază, spre exemplu, o dispută asupra unei succesiuni? Putem folosi medierea sau este nevoie de un proces lung, cu multe termene modificate, timp și bani irosiți? Da, putem folosi medierea, parcurgând aceiași pași ca în situația de mai sus, iar numărul ședințelor de mediere depinde de complexitatea conflictului și de cât de dornice sunt părțile să îl rezolve.

Ce spuneți, în cazul în care ați avea un conflict care se poate rezolva prin mediere, ați apela la acest serviciu?